Soacră şi noră – o relaţie cu scântei
Sunt câteva categorii de soacre: bune, (ne)bune, rele şi indiferente! Eu am norocul, ca a mea soacră, să se claseze pe locul fruntaş tocmai la categoria „alea bune”. Şi nu, n-o ridic în slăvi doar pentru că e mama soţului meu! Poate a suflat cineva de Sus cu noroc asupra mea, nu de alta, dar văd în jurul meu, diferite cazuri când soacra devine personajul ăl’ negru.
foto arhiva personală
La mine-i puţin dificil să vorbesc din perspectiva nurorii puse la zid, tocmai pentru că relaţia mea cu soacra, a fost de la început una de bun gust. Bazată pe sinceritate, pe cuvinte spuse în faţă şi nu fără rost, una în care sfaturile mi le dă într-o notă-n care aproape zic „mai vreau”! Aşa că eu pot vorbi doar despre ceea ce înseamnă o relaţie perfectă între noră şi soacră! Chiar dacă uneori nu-i cade bine, acceptă când spun „nu” în luarea anumitor decizii. În cei opt ani de relaţie pe care-i avem, soacra s-a transformat pentru mine în a doua mamă.
De ce-mi iubesc soacra?
– Soacra mea ştie că fericirea lui Adi este defapt şi fericirea ei! Aşa că, ce sens să bage beţe-n roate dacă el e fericit? Că doar nu ea doarme-n pat cu noi!
– Soacra mea e de gaşcă tocmai pentru că a vrut să fie exemplu pentru copiii ei. Drept e că n-ar face rău nici măcar unei insecte-n zbor!
– Soacra mea (şi socrul meu) mi-au acceptat toate ieşirile mele de nebunie inclusiv viciul pentru ţigări: ei, o familie de nefumători, eu fumătoare. Eu deseori cu vorbe nu tocmai ortodoxe, dar m-au lăsat în cercul meu, nu au încercat să mă scoată din el!
Fie soare, fie vânt, unii dau cu soacra de pământ
Biata de ea!! A ajuns soacra, de-a lungul timpului subiect de poveste ca personaj negativ, dar şi în folclorul românesc şade în cântece şi versuri.
Eternul scandal dintre noră şi soacră, scânteile apărute din te miri ce motive, trebuie până la urmă să se termine. Nu o putem duce în acelaşi ritm până la finalul lumii. Într-adevăr, construirea unei bune legături între noră şi soacră este o provocare! O încercare de a intra pe sub pielea uneia, ajunge de cele mai multe ori la eşec. Dar poate până la urmă trebuie să ştii cum să intri şi la sufletul ei, clădind relaţia, cărămidă cu cărămidă!
Cum aţi caracteriza din perspectiva voastră o soacră? Cum ar trebui să fie ea? Poate soacra să-ţi facă viaţa un coşmar? De ce au devenit aceste relaţii atât de acide şi care este motivul pentru care ea, soacra, s-a transformat în personaj negativ? Sunt întrebări pe care poate, la un moment dat, o să ni le punem fiecare dintre noi, dar nu-i sigur că vom găsi un răspuns!
Totuşi, aruncând o privire în jur am realizat că:
– O noră trebuie să aibă răbdare, să nu pună totul la suflet şi să fie detensionată, o soacră trebuie să fie cu mintea deschisă şi să se gândească dacă la rândul ei s-a simţit bine când soacra arunca cu vorbe după ea
– Zâmbiţi-vă! Chiar dacă ar fi un comportament doar de faţadă, tot e un pas înainte, că cine ştie, poate cu timpul veţi începe să vă plăceţi cu adevărat.
– A locui separat de soacră face ca relaţia să se îndulcească
Dar oare ce generează până la urmă tensiunile? Poate vârsta, caracterele, trăirile din copilărie, percepţia asupra vieţii!
Indiferent care ar fi motivele, important este să nu uităm că familia este acum „soţul şi copilul nostru” şi-apoi, să ne amintim că trebuie să păstreze şi el (soţul) şi tu o relaţie bună şi apropiată cu părinţii (nu dusă la extremă, încât el să rămână cocoloşit pentru totdeauna)
Până la urmă, toată treaba stă în acceptare, indiferent din ce categorie faci parte, a nurorii ori a soacrei. Până la urmă, zici ca ea şi faci ca tine!
Vă pupă Codru’, o noră fericită
Tu cum te înţelegi cu soacra?
