Jumanji: Aventură în junglă – un film pentru întreaga familie

de codruta · noiembrie 29, 2017

Ceva mă gâdilă! Pun mâna la nas, încercând să elimin senzaţia, care trece preţ de câteva secunde. Simt din nou ceva atingându-mi nasul… La naiba! Cine nu mă lasă să dorm? Deschid ochii enervată!

Mă blochez! Aş vrea să urlu… Asupra mea îmi stă bot în bot un pui de maimuţă!!!

Văleuuu!! Mă ridic disperată în picioare! În jurul meu totul este necunoscut! E o junglăăă! Aoleuu!! Am zis junglă?? Junlgăăă!!! Mamaaaa!!!

M-am jucat! Mi-a trebuit să mă joc cu cei trei prieteni ai mei şi uite unde am ajuns! Jumanji – jocul ăsta pare că are ceva fermecat în el de m-a trimis tocmai aici! Ba m-a şi transformat în personajul pe care-l jucam! Bun! Dar cu ies de aici?

Mă ridic cu mişcări lente, încercând să nu agit animalul din faţa mea! Fac câţiva paşi în spate, apoi dreapta împrejur încercând să mă îndepărtez. Maimuţa după mine! Mai fac doi paşi, maimuţa tot după mine! „Devine agitată, dă semne de agresivitate! Asta nu-i bine, semn rău” îmi zic.

De nicăieri, în timp ce puiul de maimuţă este pe punctul de a mă ataca, apare o banană! Animalul o prinde-n mână, o desface şi o înfulecă. Încerc să descopăr de unde a venit salvarea mea, când văd doi ochi sclipind din tufişuri, apoi se face văzută o faţă neagră de copil! În afară de câteva frunze „croite” pe post de şort nu are nimic pe el.

– Eu Karen. Karen Gillan! Tu? Mă bat disperată cu mâna în piept, dar totuşi păstrându-mi calmul, încercând să port un dialog cu el. Singura modalitate prin care reuşim să ne facem cât de cât înţeleşi este limbajul trupului. Adică dau din mâini până fac febră musculară pentru a avea „schimb de replici” cu acest mic sălbatic ce se arată până la urmă simpatic!

Mă las condusă de el în necunoscut, micul negru devenind ghidul meu! Însă ce avea să mă aştepte, nu era deloc pâine şi miere.

Piticul ăsta nu este atât de bun cu mine pe cât a părut pentru că realizez că m-a tras după el într-o capcană. M-a condus în tribul lui de sălbatici, unde se pare că au pegătit deja un ceaun cu apă fiartă… Vai, poate vor să mă transforme pe mine într-o cină sănătoasă.

S-a format un cerc de oameni sălbatici, iar eu sunt în mijlocul lor. Cu toţii se clatină pe ritm de tobe, de pe un picior pe celălalt.

Îi văd tot mai interesaţi de mine. Se pare că le place părul meu pentru că au început să se joace cu el tot mai mulţi, tot mai des. Sunt încercuită de tribali şi nu ştiu încă ce vor cu adevărat de la mine. Dacă podoaba mea capilară o văd ca pe un trofeu, dacă chiar vor să mă mănânce? Nu pare a fi un trib civilizat şi nici nu au bunele maniere!

Se uită ciudat la rucsacul ce-l port pe umăr. Încearcă să mi-l smulgă din mână, dar reuşesc să-i potolesc. Port în el multe lucruri, mai ales cele necesare fetelor. Am oglindă, lac de unghii, rujuri, unghieră şi chiar şi foarfecă şi-un briceag! Câteva pansamente sterile mă pun într-o imagine bună! Un ins din trib s-a rănit în timp ce făcea tumbe în jurul focului, un fel de ritual ciudat de chemare a ploii, aşa că-l pansez. Toţi se uită la mine de zici că au văzut maşini zburătoare.

N-am scăpare, aşa că pe rând le prezint fiecare produs din geanta mea. Pare că rucsacul e arma mea secretă, o armă la care nimeni nu s-ar fi aşteptat să mă ajute la ceva. Calitatea mea e curajul, iar super-puterea mea, e chiar conţinutul din rucsac. Îi învăţ să folosească o oglindă, pe femei pe dau cu ruj şi le fac manichiura.

Tot în el, găsesc rătăcite două cepe, teleportate odată cu mine în timp şi spaţiu. Iau briceagul, le curăţ, le tai, apoi le pun în ceaunul cu apă. Mai adaug ceva mirodenii şi buruieni de la ei şi pun de-o ciorbă. Au mâncat ai mei sălbatici pe săturate… Şi uite aşa am scăpat nefiartă în ceaunul pregătit pentru mine.

No, şi-apoi de vreţi să vedeţi mai multă comedie şi aventură într-un film cu adevărat bun, mergeţi pe 29 decembrie 2017 la cinema pentru ca atunci se lanseaza in România filmul Jumanji: Aventură în junglă – Un film de văzut în familie, un film pentru întreaga familie!