Resetări pentru minte şi trup

Azi m-am trezit cu un gând ciudat. De fapt gânduri şi sentimente amestecate în capul meu. Ceasul era şase jumate când am băut prima cafea, la care Adi m-a invitat cu glasu’-i blând: „e gata cafeaua, iubire”.

După fiecare înghiţitură, m-am oprit, şi m-am privit. De fapt am încercat să privesc înlăuntrul meu. Mi-am dat seama că am sufletul încărcat, capul plin de dorinţe.

De ce scriu acest text?

Pentru că la fiecare început de an ne tot propunem să schimbăm ceva la noi, apoi când se apropie finalul de an, tragem linie şi observăm de ce ne-am ţinut şi de ce nu. Liste peste liste, planuri peste planuri! De câte ori nu v-aţi propus să duceţi ceva la bun sfârşit, dar n-aţi fost capabili de asta. De ce? Pentru simplul fapt că ne lipseşte ambiţia şi curajul de a merge mai departe şi a ridica şi îndepărta pietrele căzute pe drum. Noi, „ăştia” avem nevoie de reset.

Anul trecut a fost pentru mine un an ciudat, cu bune şi cu rele. Un amalgam de întâmplări şi realizări. Însă, anul acesta l-am început cu altfel de dorinţe! A trecut aproape o lună din noul an şi m-am gândit să fac ceva cu mine! Am nevoie de o resetare, de un scurt circuit! Metaforic vorbind, bineînţeles.

Mi-am mai făcut o listă scrisă şi tipărită bine-n minte.

Am fost o fire ambiţioasă, optimistă şi care şi-a dus mereu planurile la bun sfârşit, indiferent peste câte hopuri a trecut. Dar ceva m-a „legat” şi bag de seamă că în ultima perioadă nu reşesc să le finalizez.

Aşadar:

Am trei mari scopuri pentru acest an, şi-anume:

1. să fiu fericită – să zâmbesc
2. să zâmbesc – să fiu fericită
3. să fiu fericită – să zâmbesc

Cum pot duce aceste trei dorinţe la capăt?

În primul rând, totul ţine de schimbarea mea, de cea sufletească şi psihică. Mi-am propus să devin un om mai bun. Să îmi controlez irascibilitatea, vulnerabilitatea. Să devin un om care să sprijine mai mult comunitatea, în măsura posibilităţilor. Iar asta ţine de implicarea mea în viaţa comunităţii. Cum anume şi ce voi face, n-am un plan, dar sunt sigură că voi găsi ceva care să mă facă să bifez această dorinţă.

Mereu învinovăţim timpul pentru greşelile noastre, mereu spunem „n-am timp”. Dar trebuie să recunoaştem că un salut şi un „ce mai faci?” din când în când, nu ne răpeşte atât de multe minute din viaţa noastră ocupată. Concret, vreau ca în acest an să-mi caut prietenii mai des. Puţinii prieteni adevăraţi pe care-i am şi cărora le pasă de mine.

Tot un reset vreau să dau stilului de viaţă. Kilogramele îmi dau bătăi de cap.

Ştiu că dacă voi avea cu câteva kilograme în minus, voi începe să mă privesc altfel, să mă reîndrăgostesc de mine. Pentru că atunci când te priveşti în oglindă şi începi să nu te mai placi, înseamnă că undeva este o problemă. Şi putem regăsi fericirea şi zâmbetul, dacă începem să ne împăcăm cu exteriorul.

Am tot pornit să fac ceva în acest sens, am făcut, dar totuşi nu suficient. Şi-atunci am zis gata, nu mă mai bat cu pumnul în piept până nu fac măcar primii paşi. Şi i-am făcut. Iar începutul e promiţător: fără trei kilograme. Poate nu se vede diferenţa, dar eu o simt. Şi asta doar pentru că am renunţat la pâine, la dulciuri şi sucuri. Beau doar apă şi mănânc totul fără pâine. Eu care (am zis-o de nenumărate ori) aş mânca pâine cu franzelă, mămăligă pe pâine. Dar totul are un început, şi până la urmă, după aproape trei săptămâni de lipsă a pâinii din meniu, bag de seamă că nu-i chiar aşa de greu.

Sunt totuşi persoane care-mi spun „dar de ce vrei să slăbeşti? Eşti bine şi aşa!”. Ei bine, nu e bine! Nu e bine deloc. Ştiţi de ce? Pentru că nu mă simt confortabil, pentru că înnebunesc când deschid dulapul cu haine, iar cele de mărime mică stau vidate într-un sac, aşteptându-mă. Îmi displace când în fiecare săptămână deschid sertarul şi probez verigheta. Nu, nu mi-e bună. Iar asta dintr-un singur motiv! Greutatea! Şi n-am de gând să merg să o lărgesc pentru că asta n-ar fi o soluţie.

Nu mă mai încurajaţi cu „las’ că e bine şi aşa” ori „tre’ să te iubeşti aşa cum eşti„. Am de dat jos 15 kilograme, dar dacă ajung la minus zece sunt cea mai fericită. Aşadar, dacă mă vedeţi venind spre voi, iar voi vă îndopaţi, nu săriţi să mă serviţi. N-o să mă supăr. E spre binele meu. Oricum e ciudată lumea asta: unii nu privesc cu ochi buni kilogramele tale, în timp ce alţii le aplaudă. Păreri şi păreri!

M-am pornit şi anul trecut, dar am renunţat. Să nu mă întrebaţi de ce! Însă acum, simt că trebuie să fac o schimbare în ceea ce mă priveşte, iar asta începe cu măcar câteva kiligrame date jos. Şi-apoi, musai, dar musai să dau reset. E necesar să revin la starea de odinioară, la starea de euforie, de nebunie! Şi-atunci voi putea râde din nou cu gura până la urechi.

Bun.

Voi continua lupta cu kilogramele. Şi pentru asta am descoperit faptul că Limitless a lansat un program interesant: Reset by Limitless – unde totul se întâmplă online şi pe care îl poţi parcurge indiferent unde te afli. Pe parcursul a trei luni, poţi deveni propriul tău nutriţionist.

Despre ce este vorba?

Vă arăt prin câteva imagini, dar voi puteţi intra pe site-ul lor unde găsiţi mult mai multe detalii:

Aşadar, tu care rezonezi cu mine, şi vrei să dai reset vieţii tale pe parcursul acestui an, tu cel care ai vrea să ai un stil de viaţă sănătos şi ai în plan să dai jos câteva kilograme Reset by Limitless ar putea fi soluţia.

Tu ce ţi-ai propus să schimbi la tine în acest an?