Codru-Spider-Man luptă pentru fericire

de codruta · decembrie 4, 2018

L-am scos pe Max de la creşă, apoi, nevoită fiind, dăm o tură rapidă prin supermarket pentru cumpărături viteză… Max are cu el un Spider-Man, jucărie pe care o poartă peste tot. Într-o clipă de neatenție scapă jucăria din mână, lovind podeaua, puternic, iar Spider-Man rămâne fără cap într-o fracţiune de secundă. „Ooo nuu… aaa… Nu-i nimic. Lepală tati… „Max e fericit”, il aud spunându-mi. Hmm… Oare știe el ce e fericirea?

Ajungem în cele din urmă acasă, după o zi ciudată la locul de muncă... Purtând încă geaca, mă arunc pe pat, încercând în același timp să închid ochii. Îl simt pe Max sărind lângă mine… „S-au dus cele cinci minute de odihnă” îmi zic. Deschid ochii. Piticul din dotare, cu degetele mâinilor în poziţie de atac, asemeni eroului său preferat, aruncă imaginar spre mine cu aţe de păianjen. Intru în jocul lui… Sar din pat ca arsă. „a pins Spider-Man, mami„… Aşa că musai, cu mâinile și picioarele depărtate, să mă lipesc de tocul uşii, ca și cum aţele mă țin strâns legată de aceasta. Max, vine să mă salveze după ce a mai aruncat vreo două rânduri de aţe super-puternice spre mine, în semn că vrea să mă elibereze.

Codru – Spider-Man pentru o zi

Văzându-l atât de atras de acest personaj, l-aș întreba pe el „ce ai face dacă ai fi Spider-Man pentru o zi?„, însă, e prea mic sa îmi poată răspunde la o astfel de întrebare. Aşa că seara, după ce toate luminile se sting în locuinţa noastră, mă întind din nou pe pat şi închid ochii… În sfârșit e liniște! Din când în când mai primesc câteun picioruş peste cap ori câteun tras de păr involuntar din partea pruncului, ce doarme dus între noi, în poziţii doar de el ştiute. Încet, somnul mă cuprinde şi intru într-o lumea fictivă. Ce aş face dacă aş fi Spider-Man pentru o zi? O zi!? E puțin! Dar nu imposibil. Iar visul porneşte de la declaraţia fiului meu, care-mi spune des, „mami, sunt fericit”… Şi ce dacă e vorba doar de o zi? Îmi e de suficient… Voi reuşi să pătrund în sufletele câtorva persoane, care mai apoi la rândul lor, vor duce mai departe lanțul fericirii. (Să nu-mi spuneţi că nu v-aţi imaginat ori visat niciodată ca fiind Spider-Man, măcar pentru o zi după ce aţi văzut un film cu acest personaj, că nu vă cred! Nu de alta, dar eu fac asta, adult fiind! Şi dacă nu aţi făcut-o niciodată, o fi un bai cu mine! Ce pot spune altceva!? (acum ar trebui să mă auziţi râzând).

Fie că vrem, fie că realizăm ori nu, cu toţii purtăm o mască. Zi de zi! Unii mai des, alţii mai rar. O mască a tristeţii, a suferinţei, a orgoliului, a invidiei, a groazei, a fricii. Le purtăm fie pentru că nu suntem mulţumiţi cu noi înşine, fie pentru că nu ne iubim suficient de mult. Nu, nu e vorba de narcisism, ci de faptul că dacă ne-am iubi cu adevărat, aşa cum îl iubim pe cel de lângă noi, am descoperi adevărata fericire. Însă, e esenţial să o dăm din când în când jos. Dacă ne vom obişnui cu ea, se va face una cu fiinţa noastră, rămânând de-a pururi o parte din noi. Şi-ar fi trist. N-am fi noi cu adevărat! Aflându-mă-n pielea lui Spider-Man, purtând o altfel de mască, specială, puternică, ce fac cu ea? Profit la maxim pentru a-mi aduce un beneficiu personal ori voi încerca să ajut comunitatea în care trăiesc? Asta e întrebarea! Însă, odată ce-mi pun masca, misiunea se transformă în deviză supremă: “dacă ei sunt fericiţi şi eu voi fi fericită”

Oamenii au nevoie de oglindire

Costumul ce-l port astăzi este special şi diferit de ceea ce ştim şi am văzut în filme. Îşi păstrează renumitele culori şi puterea de a arunca-n stânga şi-n dreapta aţe de paianjen, dar care la fiecare aruncare a lor, ies la iveală, zâmbete ce se imprimă pe feţele celor vizaţi. Mai are un plus! O oglindă magică, ce are puterea de oglindire a sufletului. Atunci când mă vei privi şi te vei oglindi în mine, vei începe să te iubeşti şi pe tine, să-ţi acorzi timp. De acolo vin stările de bine, din iubire!

O oglindă care nu face altceva decât să te pună faţă în faţă cu realitatea. A ta! Încrâncenarea, tristeţea, dispar, deopotrivă! Oameni buni, nu mai fiţi trişti! Capul sus! Viaţa asta, aşa cum e ea, e atât de frumoasă! Trebuie doar să ne deschidem ochii şi să o privim aşa cum e ea! Să ne bucurăm de zilele pe care Cineva ni le-a oferit pe Pământul ăsta.

Le arăt, ceea ce nu sunt capabili să vadă cu ochii minţii, că viaţa e frumoasă şi că încrâncenarea nu face altceva decât să “te ajute” să pierzi momente faine din viaţa ta. Mă plimb în cele 24 ore pe străzi şi văd în jurul meu o mulțime de oameni triști. Nu mă ascund! Îi las pe cei pe lângă care trec să mă atingă; prinzâdu-mă de mâini… Din ele curg bomboane dulci și colorate, pe care lăsate în urma mea, copiii le adună fericiți. Mă îmbrățișează…

Dimineața, toată lumea va uita de femeia devenită Omul Păianjen peste noapte… Însă vor rămâne cu fericirea în suflet şi-n gând, pe care la rândul lor o vor da mai departe… Iar asta este cel mai mare ajutor pe care îl poți oferi omenirii.

La sfârşitul lunii decembrie, se va lansa în cinema, filmul de animaţie “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului” unde personaj principal de această dată este Miles Morales.

Aşa că, ne vedem în 28 decembrie, cu mic cu mare, în Cinema, pentru a intra în lumea Omului Păianjen, un film ce va rula pe marile ecrane în format 3D.

Voi ce aţi face dacă aţi fi Spider-Man pentru o zi?