SOS!! Fată scroafa!!

Când stai la casă, vrei nu vrei, ai mereu ceva de făcut pe lângă gospodărie. Şi-apoi dacă n-ai de lucru ori te pune plăcerea, îţi mai iei şi câteva necuvântătoare şi uite aşa se cam duce timpul liber. No, da nu-i bai! Că de aia-i făcută munca, să nu te plictiseşti!

Cum căldura asta ne dă târcoale în ultimele zile, animalele au nevoie de apă mult mai des, asemeni omului… Găinile, câinii, iepurii şi porcii noştri au nevoie de îngrijire specială pe timp de caniculă.

Fără chef, dar conştientă că e necesar, cu soarele ce-mi bate-n cap, mă duc cu pruncu’-n braţe să dau apă porcilor. În coteţ, pe lângă ceilalţi, şade şi-o scroafă, pregătită pentru prima fătare. A ajuns gestantă, nu din dorinţa noastră ori a ei, ci mai degrabă pentru că făcea ca toţi dracii când intra în călduri… şi-atunci socru’ i-a venit de hac…bine, nu el, ci veterinarul!

No, şi scroafa asta din povestea noastră ar fi trebuit să-şi scoată puii la vedere doar săptămâna viitoare… Însă, s-a „gândit” să ne facă o surpriză şi să fete când mă aflu singură acasă, făr’ de ajutor… Când arunc privirea mai atentă către dânsa, observ că tocmai se afla-n procesul de facere… Ptiu, minune!! M-am panicat! N-am moşit niciodată o scroafă!! Ce mă fac? Îmi sun grăbită socrul, care nici una, nici două, porneşte de la Tîrgu-Mureş spre Reghin… Vecina, văzându-mă panicată, trece strada la alt vecin, pe care-l trimite să dea un ochi, ori cu presupusul. „Câte scroafe am avut io la viaţa mea!!” Îmi zice nea Tică, foarte calm, în timp ce ne îndreptam spre coteţul porcilor. Mă liniştesc, scroafa-i pe mâini bune.

Nu este portiţă de intrare în „casa” viitoare mame, aşa că la nevoie tre’ sărit gardul. „Nea Tică, spune ce să fac, că sar eu la scroafă!”, „Nu-i nevoie” îmi zice în timp ce escalada gardul de fier! Am încremenit! Când l-am văzut cum trece dincolo, m-am ruşinat! Că io abia-mi târâi curu’ după mine! Eu 29, el 83… Eh, nu-i mare diferenţă! Nimica toată!

Şi pune nea Tică mâna şi spală ţâţele, aduce de la el talaj, pune purcelul la supt, ca un om priceput. Eu stau cu Max în braţe, şi-l privesc.

Pleacă nea Tică; rămân iarăşi singură de pază! Fac naveta cu Max în braţe, de la coteţ către casă! Mâncarea îmi e pe foc… Între timp apare socrul – om bun la toate – care-şi petrece lângă bietul animal toată după masa, până seara târziu. Nu are cu ce ajuta, doar micile animale primesc ajutor: ştergere şi punerea lor la supt… Vorba surorii mele „bgeata” scroafă! Oricum, s-a comportat exemplar şi nu mare mi-a fost mirarea când am observat cât de protectoare a devenit cu purceii…

Pe tot parcursul zilei, telefoanele sună nebuneşte ca la Serviciul de Urgenţă. Linia devenise deja fierbinte! La fel ca scroafa noastră în durerile facerii! Nici la maternitate, la naşterea noastră omenească nu se dau şi primesc atâtea telefoane!

După primul purcel fătat, următorul a venit la 3 ore distanţă… până seara alţi doi! Suficienţi patru, cu toate că ne aşteptam să vină mai mulţi pe lumea asta porcească…

P.S.: Adi zice că aşa-ţi dai seama că barbaţii-s porci!! Când îţi fată scroafa şi nu-i niciunul acasă!