Munca tinerilor călcată în picioare
Vandalii şi-au făcut din nou de cap în Reghin
Mă irită când ajung să scriu despre lucruri care pun într-o lumină proastă, Reghinul. Mă întristează pentru că lucruri care ar trebui să fie normale, devin anormale.
Am înlăntrul meu o furie… o furie vis-a-vis de comportamentul inuman. Deseori am impresia că oamenii se comportă mai rău ca animalele. De fapt, nici nu cred că e comparaţia cea mai potrivită în cazul de faţă, atât timp cât lipsa de educaţie, naşte vandali.
Tocmai ce am văzut două imagini pe Facebook…
Nu a trecut decât o săptămână de când am participat la un eveniment cu tineri pentru tineri, eveniment despre care am scris un articol pentru ziarul la care lucrez. O iniţiativă lăudabilă a Asociaţiei Inovație în educație Eureka; Las link aici.
Un proiect fain!
M-am bucurat de bucuria lor! M-am simţit bine înconjurată de tineri care se implică… Un proiect realizat şi cu ajutorul sponsorilor (și cine face activități de genul ăsta, prin care să ajute și să stimuleze comunitatea, cred că știe ce înseamnă să cauți persoane care să te sprijine financiar). Zile, nopți nedormite. Bun. Asta din partea organizatorilor.
Pe de alta parte, tinerii…. Acei tineri pe care dacă-i vedeți pe stradă, nu ies cu nimic în evidenţă, dar care au un potenţial uriaş. Sunt plini de talent… De dorința de a schimba ceva…. De voința de a ne oferi ceva diferit! Dar…. Dar cum amar să mai ai dorința de a demara proiecte în orașul ăsta, când vezi că munca, strădania, se duce pe apa sâmbetei în câteva zile.

Înainte şi după
Sincer…. Ma așteptăm la asta. Ma așteptăm pentru ca știam că printre noi mai există și „inteligenți” de felul ăsta, care nu știu altceva decât sa facă un mare rahat pe munca celor care depun eforturi. Chiar îi spusesem doamnei Rodica, în timp ce două tinere dădeau viaţă acelui panou… „sunt curioasă cât o să reziste! Parcă văd că se va găsi cineva să-l mâzgălească!”… Din păcate, a fost mai rău… L-au rupt… L-au rupt bucăţele (au făcut bucăți munca unor oameni).
Şi acum, mă întreb şi te întreb: tu, cel care ai „apelat” la astfel de gesturi, atunci când pui capul pe pernă eşti satisfăcut? Ai o stare de mulţumire, de bine? Unde e distracţia până la urmă? Ce ai vrut să demonstrezi şi cui? Chiar atât de mult te-a deranjat acel panou?
Cineva trebuie să îi oprească să ne mai distrugă oraşul pentru că se pare că a devenit o „tradiţie” din a pune la pământ tot ce e frumos în jurul nostru. În zona parcurilor din oraş, mai ales în Parcul Tineretului, le-ar sta bine montate unor camere de supraveghere. Nu doar din pricina acestui eveniment neplăcut, ci şi pentru alte fapte de „vitejie” care se petrec în acea zonă. Astfel, răuvoitorii ar fi mult mai uşor de identificat. Chiar şi cei care sparg seminţe ca nesimţiţii pe bancă şi lasă în urma lor căpiţe de coji, gunoaie. Chiar şi ăia care atacă ziua în amiaza mare… ştiţi ce zic, cazuri de felul ăsta au mai fost semnalate în mediul online.
Și-acum stau și mă întreb și vă întreb și pe voi… Mai merită oare sa mai facă cineva ceva pentru orașul asta??
Cu această ocazie cer public autorităților să se sesizeze și să ne facă o bucurie… Poate, poate făptașii vor fi prinși!
P.S:
Conducerea Asociaţiei a postat pe pagina de facebook un mesaj în acest sens:
„NOI NU VOM RENUNŢA LA CEEA CE FACEM ORICE S-AR ÎNTÂMPLA”… Sunt optimişti, iar pentru asta sunt de apreciat…
Venim cu o poziţie oficială în cazul vandalizării panoului cu citate amplasat în Parcul Tineretului la nici o săptămână de la evenimentul Street Art-Atelier Graffiti:
1. Am ales ca panoul să fie expus în Parcul Tineretului şi nu în altă zonă pentru că a fost dedicat tinerilor şi celor ce se simt tineri.
2. Materialul ales-rigips pentru exterior şi nu alt suport – a fost ales pentru a asigura o suprafaţă plană şi fină pentru scrierea citatelor; scrierea lor pe un zid nu e facilă, se preteaza doar pentru desen graffiti. Oricum, bunul simţ nu are de a face cu materialul ales-există sau nu!.
3. Incidentul e serios în sine, dar mai grav este că s-a mers mai departe: 2 voluntari care au mers să verifice starea panourilor au văzut cum copii săreau peste bucăţile deja rupte – deci lipsa clară a celor 7 ani de acasă. Au reuşit să ia bucăţile şi să le pună deoparte doar după o vreme.
4. Se pare că totul porneşte de la degradarea actuală a societăţii: exemplele pozitive sunt puţine şi sporadice şi nu pot servi drept exemplu decât dacă se vor intensifica în familie, la şcoală (educaţie nonformală la dirigenţie sau opţionale) şi prin comportamentul de zi cu zi al fiecăruia dintre noi.
5. Acest incident nu va fi o piedică, vom realiza evenimente asemănătoare în alte zone şi pe alte substraturi (ziduri, pereţi), pentru că „dacă pierzi o bătălie, nu înseamnă că ai pierdut un război”.
6. Vom continua activităţile noastre până vor genera comportamente pozitive traduse în reflexe necondiţionate, care se vor extinde în mediul familiar, educaţional şi comunitar.
7. Incidentul e un semnal de alarmă adresat şi celor care au datoria să asigure paza în locuri publice şi să aplice prevederile legii, mai ales în locuri publice frecventate care „atrag” astfel de incidente pe care il vom aduce la cunoştinţa autorităţilor printr-o scrisoare deschisă.
Sursa foto panou distrus: facebook Jenei Faithful Zoltán