Cum am trecut peste varicelă?!

Aş fi pus un sunet de tobe pe fundal, dar n-am… aşa că, tastez în fugă un „ramtatatam, bum, bum”…

Varicela… A venit, a stat, a plecat…

Zi de vineri… 13 iulie… Câteva bubite rătăcite sub scrot… Prima impresie: iritație! Nimic suspect. Cu toate că în ultimele două luni jumate aproape toată grupa trecuse prin focarul bubiţelor cu apă. Spre seară, verific… Se înmulțiseră și își schimbaseră forma. Suspect… Dimineața, frunte, spate, zona inghinală… Multe, multe, mari şi mai mărunte. Dăm fuga la pediatrie. Verdictul: varicelă. Ies râzând din cabinet cu gândul că e o boală banală pe care toți copiii o fac. Foarte relaxată, cu gura până la urechi am intrat în prima farmacie de unde am ieșit cu o mixtură pentru care am plătit 7 lei. N-aveam de unde știi ce mă așteaptă pentru că Max emana veselie, avea poftă de mâncare, poftă de joacă, un comportament perfect normal. Asta până seara când au început mâncărimile. A devenit mârâit și încerca în disperare să se scarpine. Știam ca e posibil să facă febră, asa ca toate cele trei termometre găsite prin casă îmi erau puse la îndemană în caz de nevoie, iar antitermicele pregătite şi ele.

Bucuria mare! Febra n-a venit. Însă cele două nopți care au urmat au fost crunte: cu plânset, mâncărimi, văiete, au trecut greu, tocmai din acest motiv pot spune că au fost două nopți urâte. Nu-i plăcea deloc senzaţia de rece la aplicarea mixturii…

Max a făcut o formă destul de urată, în ideea în care îi apăruseră bubiţe în gură, pe pleoape, urechi, nas. Capul îi era plin, acolo erau cele mai mari bubiţe. Părul ii era destul de mare, lucru ce a îngreunat tamponarea cu mixtură. Eh, dacă aş fi știut momentul când vor apărea, nu scapă de foarfecă înainte de boală, dar cum asta apare când nu te aştepţi, ne-am chinuit puţintel cu aplicarea în zona capului.

Cum mâncărimile nu păreau a se da bătute, Adi a dat iama prin farmacii în căutarea unui alt leac pentru varicelă. Găsise un spray gel, ViraSoothe, un spray scumpuţ pentru cantitatea avută (cred că a fost vreo 50 de lei), dar care s-a arătat eficent, calmând mâncărimile mult mai repede decât mixtura și parca a ajutat la uscarea crustelor. Vă las aici o imagine cu el:

În toată aceasta perioadă mi-am stresat medicul de familie (căruia ii mulțumesc pentru răbdare și sfaturi). Și cred ca eram mai câștigată, atât eu cât și Max dacă o ascultam la timpul potrivit, înainte de intrarea în colectivitate și ii făceam vaccinul anti-varicelă. Bine, amu-i tardiv pentru regrete.

În cele două săptămâni cât am stat împreună acasă zi şi noapte, ne-am văzut nevoiţi să căutăm fel de fel de activităţi de petrecere a timpului liber. Prieten bun i-a fost o vreme si acest balon, pe care Adi i l-a adus de la sărbătoarea oraşului.

Cu toate că am auzit multe păreri, atât pro cât şi contra spălării în această perioadă, eu i-am făcut duşuri rapide, apoi l-am tamponat uşor cu un prosop moale pentru a nu rupe crustele. Totuşi în zona inghinală, unde avea scutecul, i-au rămas semne vizibile pentru că acolo era locul unde se scărpina cel mai des. Am crezut că acesta va fi şi momentul în care vom scăpa şi de scutec, dar n-am avut şanse… Cum încercam să-l las fără scutec, era deja cu mâinile pe bubiţe, rupându-şi crustele. Eh, toate la timpul lor… n-am putut împăca şi capra şi varza în acelaşi timp…

Acum, e drept, ca toată boala asta o privesc ca pe o amintire despre care povestesc relaxata. Însă, da, primele zile au fost grele pentru Max, iar acum strigă mândru „mami, a tecut bubu!”.