Incep sa ma urasc..pentru ceea ce sunt…sau mai bine zis pentru ceea ce nu pot fi..incep ca acea parere bună despre mine, care a început să apară de putin timp, sa dispară la fel de repede cum a şi venit….sunt tare aiurea si greu de inteles aceste stări dacă nu ai trecut prin ele…sunt singurul vinovat pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, sunt singura povoară pentru mine……mă simt grea şi neputincioasă, mă simt inutilă pentru cei din jur……….Da, cu siguranţă e aiurea ceea ce scriu aici, dar sunt simţirile mele de moment..poate peste cateva clipe, o oră sau poate mâine voi fi alt om…însă acum, sunt ceea ce nu sunt!!! Sunt captiva într-o lume inutilă, sunt captivă în clepsidra timpului ce trece greu şi dureros, sunt nimic..şi totuşi mult, pentru cine nu mă cunoaşte….Sunt nisip pierdut şi dus de vânt, sunt cuvând rostit cu greu pentru încrezuţi trecători!!!
Sunt pasăre neagră pe umărul lor, sunt sacul ce ţine prea strâns un bătrân suflet…Sunt şi nu sunt…sau poate sunt tot şi nu-mi dau seama….
Sunt cuţit..sau sunt rană??? sau piatră de foc…sunt iluzie din vise cu ochii deschişi..sunt tăcere şi strigăt sau poate mister….Sunt eu, şi totuşi nimic…..
Arunc o privire în odaia din spate şi văd cum spiritele-mi urcă pe şpinare…..
Transpir de dorinţă si-un dor necontenit. transpir în aşteptare şi totuşi nimic…
Sunt nulă , sunt zero.-….în tot ce-i ales…nu pot face azi nimic mai mult decât ieri..poate că mâine când păsări în zbor vor cânta, şi inima-mi strigă a jale…voi fi bine…ştiind că FERICIREA e a ta….indiferent de cine-ti va fi în gându-ţi….