Plimbare in Larga
Astazi am fost impreuna cu Adi din nou in Larga…insa de aceasta data nu ne-am oprit la ultima casa (adica a mea) ci am mers mai departe, pe dealul unde in copilarie mergeam la fan, la ,,casa din pustiu,, a strabunicilor mei. Locuinta, (un muzeu al satului, vorba mamei) e la distanta de aproape un km de casuta mea, singura si parasita cata-i Larga de mare. :D. Zona este minunata, mai ales linistea din jur unde nu auzeai decat din cand in cand cate un caine de la stana din apropiere si greierii ce ,,isi canta vesnicul cantec,,! Am facut cateva poze si cum era de asteptat le-am trimis si mamei, care de aproape 2 ani si jumatate nu a mai fost in tara. Sunt sigura ca au ,,sapat,, amintiri inlauntrul sufletului ei. Nu as putea nici de cum sa uit satul meu, domiciliul care-l am chiar si acum pe buletin. Doamne, cata liniste si totodata bucurie mi-a putut aduce aceasta plimbare, chiar daca pana in varf de deal am scos o limba de un metru.
e superbă casa aia din pustiu. mi-ar place s-o vad o dată de aproape. singurul lucru care nu se potriveste, daca inteleg io bine din poza, sunt alea doua treimi din acoperis care sunt mai recente, ceva ondulat, probabil vreo reparatie inadecvata cu sindrila veche de mai incolo… da no… aia se poate repara… e foarte faină casa, si portita aia inclinata o îmbogățește!
da,la reparatul casei s a oferit tatal tau cu niste prieteni pe vremea cand inca mai traia cineva acolo si l ploua in casa dar nu au avut suficient material,apoi lucrurile s au schimbat si casa a ramas aproape singura