Locuri comune

„….În acest loc comun,
A trăi,
A iubit,
A gândit,
A scris,
A suferit,
S-a bucurat,
V-a iubit,
Şi-acum se odihneşte
Un nume propriu
Care va fi fericit
Să devină un nume comun”
Adrian Păunescu, Locuri comune 1986

Nu scriu pentru că acest ,,subiect,, este acum atât de mediatizat sau pentru că mă aflu în treabă şi eu…scriu pentru că că, numele lui mi-a adus aminte de ceva din perioada liceului…
Prin clasa a XI-a stăteam în chirie undeva în Tg-Mureş la o doamnă care fusese asistentă…era pensionară pe atunci…prima zi în care mi-a prezentat camera în care aveam să stau a fost o mare bucurie pentru mine…o cameră frumoasă, caldă şi primitoare…pe un perete un raft întreg de cărţi….m-a lăsat singură şi primul lucru pe care l-am făcut atunci a fost să mă îndrept spre acel raft de cărţi, curate şi îngrijite, ca şi cum fiecare carte ar fi fost citită zi de zi….o bibliotecă cu cărţi neprăfuite…
Prima carte care mi-a captat privirea era una cu coperţi negre pe care zărisem de departe ,,Locuri comune,,. am luat cartea împreună cu un Almanah…deschid acea carte a ,,locurilor comune,,…erau poezii scrise de Păunescu…le-am îndrăgit atât de mult şi nu ştiu de ce, pentru că nu pot spune că sunt un admirator al poetului Adrian Păunescu, însă cartea acea acum şade la loc de cinste în biblioteca mea, pe care o deschid şi azi, citind două trei pagini de dragul vremurilor ce au trecut…