Diversificarea în ascensiune

N-am mai ajuns la butoane…nu din pricina înălțimii, din contră, mama zice că m-am făcut băiat mare.

Între timp s-au întâmplat multe: am început diversificarea, am fost la Festivalul Văii Gurghiului, la pediatru, îmi ies dinții, sunt răcit…câte şi mai câte…o înșiruire de evenimente petrecute într-un timp atât de scurt.

Ce să zic? Cu diversificarea merge chiar bine. Mult mai bine decât s-ar fi aşteptat mama.  Am gustat până acum vreo trei albituri și ceva portocaliu…da, da…pătrunjel, dovlecel, păstârnac și morcov. Tare ciudat a fost la început. Diferit de laptele pe care-l primesc zilnic din sticlă, m-am strâmbat cam mult la primele linguriţe, dar nu le-am refuzat. Se pare că încet mă obișnuiesc. Ba mai mult, mama şi tata mi-au cumpărat scaun de masă pentru bebeluși, așa că de acum pot sta cu ei când mănâncă. Într-una din zile, am rămas în grija tatălui, care s-a ocupat şi reușit spre uimirea mamei, să-mi dea mâncare solidă. Nici nu vă puteți imagina ce dezastru a rămas în urma noastră: mâncare pe amândoi, mâncare pe masă, pe jos, din cap până-n picioare, dar nu m-am lăsat pâna n-am golit farfuria, chiar dacă am ieşit destul de şifonat  la final.

Păstârnac…

Mama mi-a mărturisit că nu a mâncat niciodată păstârnac. Nu ştiu cum a făcut de nu s-a întâlnit niciodată cu această legumă la vârsta ei! Nici ea nu-şi dă seama, însă azi a zis: „gata”! Dacă tot a pus la fiert pentru mine, neapărat trebuie să guste şi ea (aşa cum face de fiecare dată înainte să-mi ofere ceva nou). Când am văzut-o cum înfuleca păstârnacul, ba fiert, ba crud, m-am speriat. Mi-a fugit gândul că mie n-o să-mi mai lase nimic. „Măcar să-mi dea să gust” mi-am zis.

Nu ştiu cum face femeia asta, dar atât se maimuţăreşte şi râde când suntem la masă că îmi face o poftă de mâncare incredibilă. Asta ca o paranteză. Însă în ceea ce mă priveşte, la treaba cu mâncatul păstârnacului, pot spune că aproape am lins bolul. Tare mult mi-a plăcut. Aş mai fi mâncat, dacă bleaga de mama ar fi făcut mai mult!

S-a informat mult despre autodiversificare. Mi-a explicat în mare că asta înseamnă să laşi bebeii să mănânce singuri, cu mâna, fără a le pasa mâncarea. Totul după ce m-a văzut că sunt interesat de acest tip de diversificare. Adevărul e că-mi place să duc la gură ce am la îndemână. Uneori mă enervează când mă ajută cineva, dar astăzi şi-a luat inima în dinţi şi înainte de a-mi da păstârnacul pasat cu furculiţa, mi-a oferit bucuria de a mă distra cu un morcov. A fost o adevărată plăcere…am simţit texturi noi, am molfăit, pipăit. Faptul că mi-a oferit pentru câteva clipe încredere, lăsându-mă pe mine să conduc şi să controlez cantitatea de mâncare dusă la gură, m-a încântat. Dar cum o văd fricoasă în ceea ce priveşte acest subiect, tare mi-e teamă de faptul că nu o să mai primesc curând sub această formă astfel de bunătăţi culinare, aşa că mă văd nevoit să apelez din nou la jucării. Oricum sunt fericit că am făcut din masa de azi, motiv de bucurie pentru amândoi şi de curăţenie pentru mama.

Ooo…apropo de bunătăţi…apaaa…daa, tare-mi place apa! O devorez! Mi-a cumpărat mama cană cu cioc şi cană cu pai. În mare parte beau apa din cele două recipiente, uneori îmi dă cu paharul. Mama zice că trebuie să învăț să fac diferența: cana pentru apă, biberonul pentru lapte. Ideea e că mie nu-mi prea pasă din ce beau, important pentru mine este să primesc apă!

P.S. Mama e disperată și face ca toți dracii! Am auzit-o spunând că la sfârșit de săptămană Compacții susțin două concerte lângă Tg. Mureș și nu știe cum să ajungă!

MAXimilian