Totul se rezuma la bani…

În general când două persoană locuiesc sub acelaşi acoperiş mi se pare corect, deontologic, cum vreti voi,ca toate responsabilităţile să se împartă… Însă atunci când totul cade pe spatele unei singure persoane la un momentdat răbufneşti…Să găteşti, să faci ordine, să faci în aşa fel încât să fie bine, atât cât poţi tu, atât cât îţi e cu putinţă având în vedere că mai ai şi un loc de muncă pentru care ajungi să adormi după miezul nopţii (ca aseară de exemplu)…eu nu spăl buda că mi greaţă, eu nu oala în care am făcut păpica că mi scârbă…şi ajungi să nu mai poţi…nimeni nu spune că ai mult de lucru, dar măcar arată o fărâmă de respect…şi-ajunge să facă păpică şi când ajungi şi tu acasă vezi oala murdară pe aragaz în care mai este o lingură de macaroane cu branză…Mulţumesc că mi-ai lăsat şi mie….păi tu…nici un tu…mai sunt macaroane şi până ajungeai tu se răceau…nu-i nimic…se putea da un telefon să vezi când ajung să le prepari, sp fie calde, aşa măcar odată puţină oboseală, străuinţă…
ştii ce? de acum împărţim banii aud în două urechi (că trei n-am)….care bani? salariul meu…al părinţilor?…dar responsabilităţile nu? la alea nu se gândeşte nimeni…facturi plătite, criza împărţită…tot…NU!!!! Doar banii!! ok..aşa să fie…restul rămân pe mine…e mai uşor să stai de dimineaţa la calculator să joci un joc timp de o zi,, seara să adormi, dimineaţa la fel…să n-ai nici un scop în viaţa asta…să te mişti…să te bucuri de ea..să alergi bucurându-te de fulgii de nea…să faci ceva util pentru tine nu pentru altcineva…dar nu..cu mine nu se poate vorbi…responsabilităţile nu se împart…fericirea nu se împarte…şi-o face omul cu mâna lui…
punct…