„Aventura” mea pe Drumul Mingii

Miercuri ( 18 mai) am avut parte de o experienţă deosebită şi de neuitat. M-am trezit la primele ore ale dimineţii (la 3:00), mi-am băut cafeluţa cu Adi şi la 4 am pornit spre Borsec. Aici avea să mă aştepte ,,aventura” ce o aşteptam de atâta timp: Drumul Mingii (Cupa României Timişoreana). La ora 6 fără un sfert eram deja în Borsec în căutarea Caravanei. Nici urmă de ea (deja mă gândeam că poate am să ratez alergarea)…Până una alta, am intrat la un Peco, am băut o cafea, am mai dat o tură prin Borsec şi ne-am reîntors pentru o altă cafea în aceaşi locaţie. Aici deja se adunaseră vreo 9 băieţi care aşteptau şi ei cu nerăbdare să alerge. Am mai băut câteva cafeluţe (vreo 2, deja aveam mult prea multă energie care trebuia irosită cumva) împreună cu ei până a sosit caravana şi-apoi am ieşit în parcare. Microbuzul cu legende ne trăgea parcă cu ochiul şi aştepta să-i dăm o „îmbrăţişare”. Ne-am luat tricourile pe noi şi-am făcut pozele de grup….Apoi cu emoţii am pornit pe cel mai lung traseu al campaniei Borsec-Reghin. Vremea a ţinut cu noi şi am avut parte de mult soare.

Adrian Tătaru (46 de ani) a fost primul care alergat cu mingea la picior. Deşi a fost cel mai matur dintre noi a dat dovadă de curaj. Felicitări. Au urmat pe rând pase între participanţi şi fiecare a condus mingea cât a putut.La Ideciu am făcut o pauză scurtă pentru un meci de fotbal…am intrat şi eu între ei că doar deh, nu mă răbdam să stau pe dinafară şi să nu ating mingea….

„Şireturile”….

Bineînţeles că din caravană nu a lipsit doctorul. „Şireturile, aveţi grijă la şireturi” se auzea sfatul acestuia, spus la fiecare participant ce se aventura în „Drumul Mingii”. Şi bine a făcut. Domn’ doctor tot respectul.

Nu faptul că această competiţie este atât de cunoscută ci mai mult experienţa prin care am trecut, oamenii faini ce i-am întâlnit cu această ocazie, mi-au dat o stare atât de plăcută. Nu le mai reţin la toţi numele însă ştiu că toţi sunt de milioane (Alina, Cristi, domn’ sofer) împreună cu toţi participanţii mi-au oferit o zi pe cinste.

Eu am alergat de la intrare în localitatea Jabeniţa şi chiar dacă am dat de un traseu destul de greu, plin de gropi şi bolovani cred că m-am descurcat destul de bine.

Chiar dacă am fost singura fată de pe acest tronson nu m-am simţit nici o clipă în plus…am făcut asta pentru că în sport (şi aici putem vorbi de fotbal) e la fel ca în dragoste…Nu cauţi motive. La fel, nici eu nu voi căuta motive de ce m-am ,,îndrăgostit” de acest sport (poate terminând liceul sportiv mi-a rămas „microbul” în sânge)…

Nu pot spune decât că „dacă ar fi să mă întorc în timp aş face acelaşi lucru: m-aş înscrie la Drumul Mingii….