Învaţă să pachezi…..

Devine deja nesimţire….de fiecare dată cand îşi făce apariţia în cartier, parchează pe unde îl tăia capul…Nu-l cunosc…încă nu i-am văzut faţa prea bine. Ştiu doar că are un merţan cu numere străine. Mă enervează de îmi vine să îmi smulg părul din cap (şi ăsta puţin pe care îl mai am). Cu greu poţi trece de el….
Nu am avut încă curajul să îl aştept în faţa maşinii şi să-i spun „Măi omule, parchează te rog civilizat. Ai respect faţă de ceilalţi colegi”….Însă, altcineva nu s-a mai răbdat….
Zilele acestea, pe la miezul nopţii se opreşte o maşină în faţa blocului cu motorul pornit….Ne trezim… ne uităm pe fereastră şi realizăm că acea maşină încăpu cu greu pe langă merţan…şoferul coboară, şi „ataşează” la parbrizul merţanului un bileţel….ne bufneşte rasul..eram curioasă ce „urări de bine” erau pe bileţel…dar era prea frig şi trecut de orele 00:00 să ies afară…adorm….
La ora 1:25 de minute (mi-am verificat ceasul) mă trezesc claxoane insistente….înjur….cine are gărgăuni în cap la ora astaâ?…privesc din nou pe fereastră. De data aceasta o dubă nu avea loc de merţan…Şi o ţine aşa vreo zece minute bune, ca şi cum şi-ar fi uitat cotul pe claxon. Caţiva vecini ieşiseră în balcon „Măăăăă, gată-n….odată” sau „învaţă să parchezi”…..Şoferul dubei se dă bătut….dă cu spatele (n.r. pe zăpadă cu gheaţă) şi caută alt loc de parcare, departe de casă…
Dimineaţa ieşim în faţa blocului, încălzim maşina şi la o privire pe jos, găsesc bileţelul buclucaş, mototolit….”Învaţă să parchezi prostule!”…