Sunt un copil, voi fi un copil si asa vreau sa raman…

DA, asta sunt un copil s ma fericesc cu asta. Asa vreau sa raman…chiar daca toata stradania o sa existe doar in adancul sufletului meu. Vom fi copii cu totii, atata timp cat oamenii dragi, parintii nostri care ne/au dat viata sunt langa si printre noi….Iubim viata de copil, cu siguranta fiecare. Intorcandu/ne in timp, la perioada copilariei, cand inebuneam daca nu provocam cate o nazbatie, cand alergam pe campul de langa a mea casa, cand luat bataie pentru prostiile pe care le faceam, cand injuram in gand pe mama ca vezi Doamne ea nu stie nimic, cand adormeam in poala ei, cand tata ma lua cu el la munca, cand tot el pentru care eram ,,baiatul tatei,, ma lua la padure, la tot ce tine de casa si mie, tare drag imi era…cand fugeam la scaldat dupa ore bune de lucrat la fan…Sunt prea multe amintiri, mai placute sau mai putin placute dar care acum ma fac sa schitez un zambet. Copilaria..o dulce perioada a anilor trecuti,…iar de reusim sa ramanem mereu copii inlauntrul sufletului nostru nimic si nimeni nu ne va putea face sa uitam si sa ne uitam pe noi insine. Imi e dor de prajitura cu mere a mamei si de vorbele ei,…Imi e dor de comportamentul ei atat de copilaresc, de tot ce are legatura cu copilaria…de certuri,de povesti, de gesturi, de shotii, de actiuni de nebunii..de tot…