Lipsa de comunicare….
M-am întrebat deseori unde greşim…eu, tu..el, ea..noi toţi! Nu mi-a fost greu să descopăr răpunsul. A fost suficient să privesc în jurul meu…Văd atâţia oameni trişti, fără vlagă, fără dorinţă de viaţă…Nu mai zâmbim, ne punem un lanţ gros în jurul gurii, a inimii…
Vedem căsnicii care se destramă, copii certaţi/bătuţi etc…de ce? comunicare este soluţia!
Nu mai comunicăm..ne închidem în cameră în faţa unui monitor şi ne hrănim cu iluzii..De multe ori ne este mai drag să chat-uim decât să purtăm o discuţie deschisă cu cel drag, să-l ascultăm, să ascultăm, să ne deschidem urechile, sufletul…
Nu mai comunicăm…poate de multe ori am vrea să spunem câteva vorbe celui de lângă noi dar emoţiile, teama ne trag în spate…
Lipsa de comunicare ne face deseori să nu mai avem curajul să privim în ochii pe cel care vrea să ne transmită un mesaj…si poate prin asta-l respingem..
Lipsa de comunicare doare..distruge, alungă…