Paşte, Paşte…dar cu simţ!
Greşeală fatală…ar fi trebuit să o facem în urmă cu ceva zile, însă timpul nu ne-a permis…aşa că aseară…am făcut-o …(să nu vă stea capul la prostii!).
Aseară am fost într-un hipermarket din oraş.
Am cheltuit 150 de lei pe nimicuri. Din start am plecat cu ideea de a nu strica prea mulţi bani, însă aveam nevoie de cele necesare pe lângă casă: un detergent de vase şi haine, hârtie igienică etc. Am luat şi vreo două sticle de suc şi patru de bere să nu ne “prindă Paştele nepregătiţi”. Aaa…şi vopsea de ouă…
Atât eu cât şi Adi am avut răbdarea întinsă la maxim, aşa că nu m-a mirat atunci când Max a devenit şi el nerăbdător şi agitat… La ce cozi sunt la casele de marcat, ai timp să cutreieri magazinul de treizeci de ori, şi-ar putea pune-n difuzoare chiar şi slujba de Înviere.
Gluma-i glumă, dar încerc să înţeleg…
Înţeleg de ce atâta lume în ultimele zile, îmbulzeala asta înainte de sărbători. Motivul e prea simplu: atunci intră salariul ori atunci fac rost clienţii de banii necesari pentru a cumpăra d’ale gurii. Însă ce nu înţeleg şi nu voi înţelege niciodată, de ce atât de multe cumpărături pentru două zile de sărbătoare? (pentru unii doar una). Cumpărăm atât de multă mâncare pe care nu o consumăm în totalitate şi la fel de multă se aruncă. O risipă necontenită şi negândită de bucate, asta fără a mai adăuga şi a ne mai gândi la interesele pecuniare. Cu banii cheltuiţi pe nu ştiu câte lucruri inutile, am putea să-i folosim în alt scop folositor…că doar mai este juma’ de lună până la următoarea leafă. Dar nuu…că nouă, românilor, ne place să mâncăm tot, deodată…
Mâncăm ca porcii, bem ca porcii…şi-apoi vreo săptămână după toată tărăşenia asta, suferim şi ne plângem de milă (asta în cazuri fericite, dacă nu ajungem să apelăm la salvare, să stăm întinşi pe-un pat de spital cu o perfuzie-nbraţ)
În fine…fiecare face cum ştie şi cum poate mai bine…
Nici oul nu mai e ce a fost cândva…
Cei interesaţi de aprovizionarea pentru Paşte, au putut găsi din timp pe rafturile magazinelor produse specifice: pască, cozonac, carne de miel şi bineînţeles, nelipsitele ouă. Plimbându-mă printre rafturile magazinului cu pricina, am dat de ouă…defapt mai rămăsese doar eticheta: ouă fierte…vopsite. Până la urmă fiecare-şi cumpără ce poveşte şi de unde-şi doreşte. Totuși…vorbim de Paște…când oul a devenit simbol al acestei sărbători! Şi-atunci, de ce n-am aloca 15 minute din timpul nostru pentru vopsirea ouălor? Chiar nu mai putem face nimic din ce este simbolic şi le vrem pe toate de-a gata!? E ca si cum de Crăciun mi-aş cumpăra bradul gata împodobit… Mă mir că nu apare la raionul vinuri “Paşti la pahar”, aşa, să ne scutească lenea de mers şi la biserică! (mai bine tac, că cine ştie ce idei le mai vin).
Nu mă laud a fi mare gospodinã. Fac și eu ce știu mai bine: o ciorbă, o tocană. La prăjituri mă implic mai puțin pentru că nu-i punctul meu forte. Dar un ou știu să fierb, iar asta sunt sigură că o poate face oricine, fie bărbat sau femeie! Și-atunci mă-ntreb: de ce cumpărăm ouăle fierte şi gata vopsite? Că dacă nu le-am da interes, cu siguranţă nu le-am vedea pe rafturile magazinelor! Să nu-mi ziceți că din lipsă de timp, că nu vă cred! Zece ouă le pui într-o oală cu apã și poți să uiți de ele, asta în timp ce-ți dai unghiile cu lac ori până mai baţi un cui! Aaa…că aici intervine lenea, asta-i altă mâncare de peşte!
Numa’ zic!
Eu cred ca lumea face mancare mai mult pentru musafiri. In general, daca primesti musafiri, le dai o cafea si gata dar de Pasti cum sa nu ai un aperitiv, drob, sarmale, friptura si oua rosii? Aa si prajituri, ca lumea asteapta si ceva dulce la final. De cele mai multe ori musafirii vin ghiftuiti dar tot trebuie sa scoti mancarea, macar sa vada ca o ai. Ca dupa aia se arunca.. asta e alta poveste. Eu nu imi bat capul. O friptura, o salata, cateva oua rosii si ne ajunge. Sarbatori frumoase!
Musafirii să mănânce ce le pui pe masă! :)) să nu fie pretenţioşi! dacă vin în vizită, anul ăsta se vor fi nevoiţi să se mulţumească cu ce am…vorba ta: un ou roşu, o măslină, un gratar şi multă voie bună!!