Cum l-am cărat pe Pepe
Îmi fac treaba, de ceva timp cu Pepe. Nu Pepe ală, vedeta. Ăsta-i scuterul, un Benelli Pepe din 2007. Instrument fain şi usor de manevrat. Ieri m-a lăsat baltă…pentru puţin timp….e la reparat…
Roata s-a învârtit, aşa că de această dată am fost nevoită să-l car eu…
La întoarcere de la Solovăstru, pe drumul acela ,,minunat,, am dat de o groapă care a pus capac scuterului. Pe moment n-am simţit nimic (el da!), până când am realizat că spatele scuterului mă trage în dreapta. ,, îmi zboară roata!” gândesc eu cu creier de găină.
După un drum de chin şi de gânduri, opresc…panăăăă….ptiu, bătu-te-ar necuratu’….
Mi se aprinde beculeţul…la un kilometru este o vulcanizare. Cu viteza melcului, mă deplasez spre salvarea mea. Aici, surpriză! Cât de repede îmi umflau domnii roata, tot aşa de repede ieşea aerul din ea….No bun. „Ce-i de făcut? Mă duc la mecanicul de scutere. Dar cum?”.
Mă pun domnii de la vulcanizare în temă cu un nene care a venit cu o dubă; ridicăm scurterul de-mi iese inima din piept. Urc în dubă, călăresc scuterul, ţin frâna strâs…În spatele meu se închid uşile. Beznă. Râmân în poziţia de călărie până la mecanic. Aici, iar buricăm scuterul să-l dăm jos şi plătesc domnului 30 de lei pentru cei 2 km.
Aiurea zi de luni. Uite aşa am rămas fără Pepito…Sper să-şi revină cât mai repede şi să nu fie nevoit să beneficieze de un tratament prelungit şi costisitor.