Primele sărbători de iarnă pentru Max

Sărbători!!! Primele mele sărbători!

S-au pregătit părinţii mei cu una alta. Nu au făcut exces nici la gătit, dar nici la mâncat. Însă am auzit-o pe mama că se plângea de stomac, pentru că mâncase „salată de buf” şi la cum ii place ei salata asta, a mâncat ca o flămândă, cu mare poftă, aşa că şi-a provocat singură neplăceri. Ce să-i fac? Cu mâna ei şi-a făcut-o! Noroc cu mamaia (bunica de la Tîrgu-Mureş) că a ajutat-o cu o pastilă fermecată şi s-a vindecat repede.

Am contribuit şi eu în felul meu la reuşita sărbătorilor şi la treburi prin casă. Trebuie să recunoască că fără implicarea mea, n-ar fi reuşit să facă nimic din ce şi-au propus! Mai întâi de toate am fost cu ei în Kaufland! Prăpăd! Înghesuială! Nu mi-a plăcut deloc, aşa că am făcut rapid stânga împrejur cu toţii.

Am ajutat la rupt biscuiţii în bucătele mici pentru salam şi la întins hainele ude la uscat. Aşa cum ştiu eu… am trântit biscuiţii „de toţi pereţii”, i-am dat de masă şi-am încercat zadarnic să mănânc unul pe ascuns pentru că ochii de viperă ai mamei m-au dat de gol. Cu hainele a fost mai simplu. Fiind puse în lighean, le-am scos de acolo, le-am scuturat cum am putut şi le-am întins pe jos. Da’ ce, acolo nu se pot usca? Apoi, am ajutat la împodobit bradul! La asta am ajutat-o pe mătuşa Irina, că ea ni l-a împodobit. Mama doar a comentat de la distanţă! M-au fascinat luminiţele puse pe el! Ce l-aş fi scuturat de îmi dădeau voie!!

De Crăciun am primit fel de fel de cadouri de la rude şi naşi. Primele mele cadouri de Crăciun. Primul colind!

Acum, suntem aproape de trecerea într-un an nou. Eu mai am două luni până împlinesc anul pe Terra. Faină viaţa între pământeni. Puţin agitată, dar colorată.

Încep să prind puteri, merg în patru labe, mă ridic în picioare cam de tot ce prind în cale. Fac cu mâna în semn de la revedere, aplaud şi bat palma cu cel din faţa mea! Astea doar când am eu chef şi nu la comandă. Unii spun că sunt încăpăţânat asemeni mamei. Ştiu să mă impun, mai ales când sunt lăsat pe mâna tatălui. El îmi cam face pe plac. În schimb, cu mama nu-i la fel de simplu.

Spun „tata”, „mama”, „baba”. Încep să-mi formez personalitatea şi arăt clar prin sunete ce nu-mi place. Aşa că până acum, mi-am atins obiectivele în acest an. Să vină 2017!

Eu, tata şi mama vă urăm un an nou fericit tuturor, să fie totul aşa cum vreţi voi să fie şi mai presus de toate să aveţi sănătate!

MAXimilian