Max si prima întâlnire cu lumea culorilor

Am avut parte de o trăire frumoasă azi. Un aşa zis experiment pus la cale de mama şi tata!

Curioşi de fire, vis-a-vis de reacţia mea la tot ce este nou, au pregătit prima mea întâlnire cu „arta”. Aşa i-au spus ei, aşa-i spun şi eu! Să nu-i spun mâzgăleală, îi spun pictură abstractă!

Poate puţin devreme pentru cele aproape 11 luni ale mele, însă pe mine m-a bucurat momentul! Un amalgam de sentimente: teamă la început, mai apoi curiozitate continuată de fericire.

Cearşaf pe jos, să nu facem dezastru, eu aşezat în scaunul de masă pentru bebeluşi pentru a nu „fugi” de la locul faptei, iar înainte de a-mi pune foaia şi pânza în faţă, m-au „dotat” cu suzeta, tocmai pentru a nu fi tentat să gust din bogăţia de culori. Am scăpat de ea doar câteva clipe, cât să dau bine în poze…adevărul e că m-a luat de câteva ori gândul de a-mi potoli papilele gustative…

Cum nu ştiu folosi pensula, mâinile mi-au fost de un real ajutor. Mama-mi punea vopseaua, eu o împrăştiam pe suprafaţa avută în faţă. Când am dat semne de plictiseală, mi-am pus strategic, ca semn că am terminat, mâinile după ceafă. Ce credeţi că a rămas acolo? Multe urme de vopsea şi o altă pictură „valoroasă”,  care mai apoi s-a pierdut la spălat.

Cu toată silinţa mamei de a nu păta totul în jurul nostru, masa la care m-a aşezat nu s-a păstrat curată… s-au înfiltrat câteva pete, care ne vor aminti mult timp de această zi.

Cam asta a ieşit astăzi din mâinile mele şi cu ajutorul mamei:

Mi-au promis că pe viitor mă vor lăsa mai des să mă joc cu culorile. Aştept nerăbdător următoarea „întâlnire”…

Oare mâine ce urmează? Să disecăm o broască? Glumeam… vom construi o rachetă! :)))

MAXimilian

P.S.: Tata era în spatele obiectivului