Cuarţul – perfect pentru renovări
Când o idee n-o poţi pune în aplicare, cauţi rezolvare
Eram în căutare de locuință. Băteam străzile orașului în lung și în lat, dădeam telefoane, citeam anunțuri. Nimic nu ne mulțumea. Nu pentru ca suntem mofturoși, ci pentru ca ceea ce ne încânta nu era pentru buzunarul nostru, iar locuințele pentru care suma ne era suficientă nu meritau investiția.
Până într-o zi când am găsit o casa bătrânească la periferia orașului, dar care avea suficient teren care sa ne permită pe viitor o construcție nouă…. Am văzut, ne-a plăcut, am bătut palma și ne-am văzut cu casa luată, dar nefiind locuibilă, necesita renovare.
Operațiunea renovarea
Bun! „Să ne apucăm de treabă”, ne-am zis. Meșter n-aveam, materiale nici atât, chirie plăteam în continuare. Aşa ca primul lucru a fost să luăm cu noi un meșter priceput, care și-a făcut treaba ca la carte. A măsurat, a tăiat, a lipit, bătut cuie…. Nu mai știu ce a meşterit, dar s-a mișcat atât de repede încât în două săptămâni casa era gata de a fi locuită. În tot acest timp, prietenul nostru instalatorul lucra de zor la instalația de apă din bai, instalație realizata de la zero. Ma ducea un gând… Aşa de mă lovea peste cap în fiecare zi…. „Ce-ar fi oare de mi-aș pune-n baie cuarţ…? „De ce cuarţ?
– Ce te-a apucat acum?” mă lua la întrebări Adi.
Și-apoi, în termeni doar de mine știuţi, am început a-i explica de ce mă roade pe mine ideea de a folosi cuarţul în locuința noastră. Cât că nu i-am făcut desene și scheme pe pereții camerelor proaspăt renovate, pentru a-l face să înțeleagă că e un material de foarte bună calitate, iar cuarţul este rezistent în timp și spațiu. Al meu soţ, numa’ nu înțelegea, zici că îl bătuse înainte cineva cu bota peste cap şi i-a zăpăcit minţile! Asta până când îl văd că-l umflă râsul….
– Ce ai grasule? Tu râzi de mine, aşa-i?
Cu rânjetul până la urechi îl aud:
– Păi… Cum să nu râd când văd câtă strădanie depui în a-mi explica mie teoria cuarţului și calitățile lui!? Ai uitat că mă pricep la asta?
Ptiu, m-am faultat singură… Da’ eram atât de prinsă de idee încât omisem ca Adi e priceput la cuarturi.
– Mno, bun. Și-atunci ne punem? Zic io entuziasmată.
– Femeie, ce ai? Stai un pic și gândește-te! Merită oare să pui frumusețe de cuarţ într-o casă ca asta, pe care nu știm câți ani o vom folosi? E o casa bătrânescă, nu uita! Cuarţul rezistă, ea nu! Ştiu că e dorința ta, dar promit că la noua casă, când o vom ridica, te las să-ți faci scheme și tactici ca la fotbal și să-ți pui în toată casa numa’ cuarţ. În linii mari, cam ăsta fu’ răspunsul lui!
Aşa că m-am pus nerăbdătoare pe așteptat ziua aia… Și încă o tot aștept și numa’ nu mai vine. Oricum, ce e sigur, e faptul că pe când locuinţa nouă va fi ridicată, eu am deja lista făcută, știu ce-mi trebuie și cum o să arate, ba mai mult ştiu şi de unde-l voi cumpăra: de pe site-ul celor de la sideraquartz. Cu siguranţă cuarţul nu o să lipsească din bucătăria mea. Îl voi folosi la blatul din bucătărie, asta asa, ca m-am săturat să-mi alunece toate de pe actuala mobilă, să fac tot câte-un morcov și-o macaroană prin bucătărie.
Aşadar, de ce-mi trebuie cuarţ în casă?
-
pentru că are o frumuseţe aparte
-
pentru că REZISTENŢA este cuvântul ce-l caracterizează
-
îl pot folosi atât pentru blaturile din bucătărie cât şi pentru baie pentru că este antiderapant
-
îl pot folosi şi la placări de pereţi, podele ori trepte
-
are calități superioare, certificate ISO