Câte femei mai trebuie să moară?
Sunt indignată. Încă un caz, încă unul nefericit, trist, înspăimântător.
Violenţa domestică continuă să ia amploare. Am observat că în familiile din ţara noastră, bătaia e ruptă din rai. Dacă nu-ţi baţi bine nevasta şi nu-i laşi semne vizibile pe trup, nu te simţi bărbat cu adevărat. Iar acest lucru e transmis oarecum din generaţie în generaţie, pe sistemul „ exemple demne de urmat” pentru urmaşii urmaşilor noştri. E drept că nu este o regulă, însă în mare parte, dacă bărbatul îşi bate nevasta, o face pentru că acel exemplu l-a primit la rândul său de la părinte. Şi „boala” se transmite… Însă putem stopa fenomenul insistând cumva pe educaţie, o educaţie care să primeze încă din sânul familiei.
De mică, în jurul meu au roit ca albinele, familiile în care bătaia era ruptă din rai. Femeia o lua pe cocoaşă mai rău decât un sac de box. Nu, nu vreau să aud glume nesărate de genul „păi poate şi-a meritat-o!” Nicio fiinţă de pe acest pământ nu merită să fie bătută, nu merită să aibă parte de cruzime. La naiba cu asta! Dacă nu mai suporţi, caută alt mod de a răbufni… Fă mişcare, dă-te cu capul de pereţi, dar lasă violenţa. Nu rezolvi şi nu dovedeşti nimic cu asta, înafară de prostie şi de lipsă de bună creştere…
Pe de altă parte se dovedeşte că hotărârile judecătoreşti din România sunt doar pe foaie şi nu au putere asupra celor care vor să facă rău.
Cazul recent din Reghin, m-a oripilat. Două femei ucise de cel care le-a fost soţ şi ginere, un bărbat cuprins (doar el ştie) de ce sentimente şi emoţii neplăcute. Cruzime. Una dintre femei, fosta soţie a inculpatului, a cerut ordin de protecţie pe care l-a câştigat în instanţă. Dar în România zilelor noastre acest ordin se obţine greu şi este valabil doar şase luni. Şase luni amărâte în care stai cu dinţii strânşi, şase luni în care eşti sigură că nu beneficiezi de toată protecţia necesară, dar oarecum sufletul tău e liniştit că poate, poate o foaie ştampilată şi semnată îl va stopa să-ţi mai facă rău. Primeşti ordinul de restricţie, dar starea de pericol nu este îndepărtată. Chiar nu observă cei care ar trebui să o facă, că aceste ordine de protecţie nu funcţionează bine în România? Că ceva scârţâie şi a ruginit!? Problema este la supravegherea, monitorizarea agresorilor, dar în lipsa unei legislaţii ferme, care să îi descurajeze pe agresori şi să îi trimită după gratii, aceştia continuă fără frica că ar putea fi pedepsiţi să-şi tortureze victimele.
Ordinele de protecţie sunt cazuri fericite. Pentru că sunt femei cărora le este frică să vorbească, care înghit fiecare bătaie ca pe un mic dejun copios, trăind cu frica în spate o viaţa întreagă.
Legile trebuie schimbate. Câte astfel de cazuri mai trebuie să apară, câte femei, câte mame ori fiice trebuie să mai intre în pământul rece, până când cineva să găsească o soluţie pe care să o pună în practică?
Acel individ a apărut în repetate rânduri în presa locală, a dat interviuri pentru invenţiile şi ideile fenomenale avute, dar nimeni şi nimic nu a scos la iveală apucăturile ce dospeau înlăuntrul lui. Poţi fi la locul de muncă un om de milioane, admirat de şefi şi colegi, însă în sânul familiei îţi scoţi la iveală cele mai crude gesturi. Clar, aceste femei, care astăzi nu mai sunt, ajunseră la disperare. O disperare care nu le-a ajutat la nimic. Ajutorul de care au avut nevoie, legea care trebuia să le apere în acele momente, a lipsit…
În altă ordine de idei, felul acesta de oameni, agresivi, plini de ură şi mânie, au nevoie de ajutor. Un ajutor care să le fie oferit, dar pe care să fie şi dispuşi să îl primească. Atunci când gândurile rele îi învăluie, soluţia stă în mâinile unui psihoterapeut, a unui om care are capacitatea să te ajute să gestionezi situaţia. Dar României îi este ruşine! România nu are nevoie de psiholog! România simte o ruşine, considerând că doar nebunii apelează la acest tip de ajutor. Nu! Până a ajunge nebun, ai şansa de vindecare, de redresare, asta dacă accepţi şi primeşti ajutor. Însă nu avem suficientă educaţie pentru asta. Şi aici trebuie lucrat. La mentalitatea noastră şi a celor din jur!
Până când cei în drept nu vor lua atitudine, femeile vor continua să fie victime, victime ale unor legi infecte, ale unor bărbaţi care-şi măsoară „inteligenţa” prin forţa pumnului.
Şi aş mai putea continua, dar mă opresc…
sursa foto: pexels.com
