Gânduri de vineri
Stau pe o bancă în parc… Uneori fac asta, deconectându-mă de la persoana-mi preț de câteva minute, observând ceea ce se întâmplă în jurul meu.
De vreo zece minute bune, un bărbat își filmează odraslele (presupun ca sunt live pe „feisbuc”) în toate pozițiile posibile, abuzând de fântână arteziană… Face mișcări interesante cu telefonul, asemeni cameramanilor profesioniști, balansând telefonul stânga-dreapta- Îmi dă impresia că telefonul ar fi băut înainte vreo două beri, iar acum a rămas fără echilibru.
La semafor, dintr-o mașină, manelele zbiară, obligându-mă să-mi „şifonez” urechile cu un „cicalaca” dezgustător…
Dintr-o altă mașină, un individ face semne obscene, claxonează intens, înjură, şi-apoi să fie totul la pachet, îl trimite în origini…
Două fete cochete, stau cu „smartfonul” în mână, conectate în virtual, cu picioarele cocoțate pe masa de șah… Mă gândesc că ş’asta o fi vreo modă ori pur şi simplu e un mod de relaxare.
Aproape de ele, doi bărbați, împart pe o pungă de plastic, o pâine și-o bucata de slănină. Îmi fac poftă… Dar n-au ceapă… Mă mulțumesc cu biscuiții găsiţi în geantă, pregătiţi pentru Max…
Doi vârstnici simpatici își împărtăşesc în faţa fântânii, ultimele știri aflate dis-de-dimineață…
…iar doi porumbei mănâncă firimituri la picioarele doamnelor de la banca vecină.
O mamă cu copilul în braţe, trage bucuroasă din țigară.
Guguştiucul cântă de-asupra mea… Iar eu, cuprinsă de „materialul” captivant din juru-mi, vreau să-mi şterg nasul… Scotocesc în rucsac după şerveţele și scot un absorbant în locul lor… Mă apucă râsul…
Toate astea în câteva minute petrecute pe o banală bancă, într-o zi de vineri în centrul Reghinului, deconectată de la online.
Câte lucruri putem vedea, doar deschizându-ne ochii și ridicând privirea…
Iar acum, deschideţi-vă urechile! Las aici un Yanni pentru voi
