Ajungem sa ce?

Uneori ma gandesc, si ma gandesc si tot gandesc…ce stim noi de fapt? ce suntem noi de fapt? De ce nu recunoastem ceea ce suntem sau de fapt ceea ce nu suntem. Intotdeauna vrem sa parem mai mult decat ceea ce suntem, vrem sa ne dam mai destepti chiar daca nu suntem, vrem sa ne dam bogati si asta chiar si sufleteste, dar…nu suntem! Ajungem la modul general vorbind sa facem o afacere din orice…chiar si din momentele cele mai mununate din viata noastra… ajungem sa facem o afacere de exemplu din nunta noastra, mergand la fel de fel de nunti ca doar, doar ne/o veni lumea inapoi cu cinste mare, cu plicul gros…da, asta e adevarul!!! si daca stam fiecare dintre noi sa meditam…
Nu ne vom multumi nicicand cu ceea ce avem, intotdeauna ne vom dori mai mult, cu mult mai mult, din ce in ce mai mult. Realitatea!!! Ne vom chinui sa ne luam o Dacie, vom reusi sa ajungem poate la un Audi B3 insa curiozitate sau nemultumirea ne face sa ne dorim altceva,,,un BMW..orice alta masina, din ce in ce mai cocheta. Plecam in strainatate din dorinta de a face ceva. Insa, cei care nu au fost capabili sa se descurce pt un trai decent in tara, nu vor face mare branza nici acolo!!! Deci, ajungem in Italia, Spania, Franta sau orice alta tara pentru a strange BANI. Ne vom realiza scopurile dorintele cu care am plecat, vom strange ce ne/am propus dar setea pentru bani, nu ne lasa sa ne oprim…si ii vrem, ii vrem din ce in ce mai mult, pentru ca incep sa devina parte din noi, iubindu.i poate mai mult decat propria fiinta…Ajungem, incet dar sigur, fara a realiza ca ne ,,vindem lor, ajungem sa ne punem viata in mainile banilor, sa renuntam la vise si viata pe care am dus/o pana nu de mult langa cei dragi, pentru BANI. Si nu putine sunt astfel de cazuri. Aveti ceva comentat? Nu am dreptate? Nu stiti astfel de cazuri unde familii sau destramat din cauza ca unul dintre soti a plecat in cautare de bani, si gasindu.i a renuntat la viata de pana acum pentru una de asa zis lux? Dar la cei dragi ne gandim oare? Parintii mei sunt acolo, departe, tot pentru bani, pentru a oferii copiilor o viata mai buna, insa ma bucura ca nu au uitat de unde au pornit…inca isi mai vad lungul nasului si nu s/au vandut Banilor. …Inca nu, si multi ca ei nu o vor face, pentru ca cei dragi ii tin departe de pierzanie..Insa ceilalti, ceilalti care cad in mainile lor ce vor face? Pe ei cine/i mai ajuta sa se ridice?