chipul..trupul…focul….

….Chipul din fereastra disparu….si-n locul lui ramase doar lumina focului din soba unde lemnele trosneau a tristete. Deodata se deschise usa..Chipul aparu din nou, de data aceasta in pragul usii deschise…iesi si trupul odata cu chipul si se avanta in ploaie. Picaturi mari loveau cu putere pamantul la fel cum un buzdugan loveste capul ostasului pe campul de lupta. Sunetele asurzitoare si tunetele nu-i provocau frica…ramase asa, in ploaia care-i udase si trupul si chipul, faptura ramase nemiscata pana cand trupul si chipul au inceput sa se uneasca sa se iubeasca…In miscari incete, ca si cum totul in jur era lovit de nemiscare, Ea, fiinta, facu pasi, se intoarse-nprag…chipul mai privi pentru o clipa inapoi la picaturile de ploaie ce nu incetau sa cada….In cateva clipe, in fereastra aparul din nou un chip…era acelasi insa unit…pur si inocent…iar focul din soba continua sa trosneasca..nu a nepasare….a incercare, a unire…