Interviu cu…mine aparut în Săptămâna Reghineană

Rep: Cine este Codruţa Pop?

Rep: Cum ai ales această meserie?
C.P: Cred că mai degrabă meseria m-a ales pe mine! Şi spun asta pentru că înainte de a lucra în presă eram o simplă vânzătoare care doar visa…Totul a început când un fost coleg de la un cotidian Judeţean mi-a propus să-mi încerc norocul..şi-am încercat, aşa au trecut aproape doi anişori, timp în care m-am înscris şi la o facultate de jurnalism. A fost o experienţă minunată, un colectiv de la care am avut ce învăţa cu toate că încă mai sunt multe de ,,reglat,, din punct de vedere al meseriei, să-i spun aşa, pe care o practic.
Rep: Ţi s-au oferit, de când ai început să practici această meserie, bani pentru a îngropa un subiect sau pentru a promova unul?
C.P: Nu. Şi cred că nici nu aş face-o pentru simplul motiv că menirea jurnalistului este de a scoate la iveală adevărul nu de al îngropa. Iar despre promovare, totul vine de la sine dacă-ţi doreşti ceva cu adevărat. Nu e nevoie să dai bani pentru a deveni ,,Cineva,, pentru că odată cu asta valoarea ta s-a pierdut, înainte de a fi descoperită.
Rep: Eşti mulţumită de modul în care evoluează cariera ta în presă?
C.P: Nu. Dacă aş fi mulţumită ar însemna că am atins o limită şi mă plafonez acolo. Dacă lipseşte dorinţa de autodepăşire viaţa s-ar plafona, asa că nimic nu este perfect. Totul poate fi mai bun, mai mult. Stă în puterea singurei forme de inteligenţă superioară de pe pământ.
Rep: În viaţă sunt mulţi oameni care ne influenţeaza şi care ne schimbă într-un fel viaţa. Spune-mi câteva lucruri despre cel care ţi-a influenţat în mod pozitiv viaţa.
C.P: Nu ştiu dacă aş putea vorbi despre o singură persoană. Şi spun asta pentru că ajung să cred ,,că învăţ din mers” şi ăsta este un lucru pe care l-am învăţat de la un prieten drag. Nu mă pot opri la o singură persoană care a adus o oarecare influenţă în viaţa mea, însă pot începe cu mama mea. Mai departe, viaţa, m-a infuenţat într-o oarecare măsură iar cei din jurul meu au avut şi ei acest privilegiu cu toate că nu sunt mulţi. Îmi place să învăţ câte puţin de la fiecare pentru că viaţa şi oamenii în sine sunt o amprentă şi asta e tot ce rămâne. Însă nu demult am descoperit câteva persoane care m-au făcut să înţeleg cum viaţa se scrie şi ce înseamna să îţi pui amprenta în aceasta. Sunt oameni diferiţi, de la care am luat fără să vreau câte puţin din bunătatea sufletelor dobândite şi le mulţumesc pentru asta.
A consemnat Ştefan Cezara