Max – vânătorul de muşte
Mare război mare la noi în casă! A lăsat zăluda de mama ușa deschisă și ghiciți ce? Au năvălit muștele ca după potop, de ziceai că s-a transformat casa în refugiu! Când și-a dat seama de isprava făcută era cam târziu…
M-am tot uitat la mama cum aleargă după ele…păreau avioane minuscule…apoi, privindu-le am adormit. Pe când visam norișori şi vată pe băț, am simțit că ceva mă gâdilã. Erau micile zburătoare, ce-mi deranjau dulcele somn. M-am trezit morocănos…
Văzând că mama nu răzbate, m-am hotărât să preiau conducerea. Știind că tata nu le suportă de niciun fel și că seara înainte să doarmă iese la „vânătoare” de muște, mi-am zis că dacă tot sunt singurul bărbat din casă până vine el, trebuie să dau o mână de ajutor, anihilându-le.
Mai întâi de toate m-am împrietenit cu paleta, nu de alta, dar micile insecte trebuie mângâiate cu un izvor de tandreţe.
Mama nu mă lasă să pun poze cu muștele prinse de mine, dar vă las pe voi să vă imaginați câte muște am prins…
P.S. Mama m-a amenințat că mâine primesc câteva lingurițe de rădăcinoase.
MAXimilian