Jurnalul ouălor vopsite
O seară-ntre prieteni, cu chicote şi câte-un scâncet de copil. Casa Alexandrei şi-a lui Florin s-a transformat în scurt timp într-o magazie de jucării împrăştiate peste tot şi adulţi amuzant de gălăgioşi.
O întrunire pe post de „lecţie deschisă” pentru vopsirea ouălor de Paşte, într-un mod special, unde „profesori” au fost Alexandra şi Andrea (cu un „e”, da? Că aşa-i în buletin).
Au dorit să ne arate şi să încercăm împreună, ceea ce au văzut într-un sat departe de Reghin…tocmai în Ghimeş, unde au privit, ascultat şi
învăţat cum decurge tehnica încondeierii ouălor.
Noi, „învăţăceii” de pe margine, am privit cum se fierb ouăle, cum se desfac plicurile de vopsea. Şi ca lecţia să fie cu adevărat specială, s-a folosit ceară topită şi-am fost atenţi (unii) cum chişiţa – instrumentul de încondeiat ouă, se mişcă cu „migală” în mâinele profesionistelor!
Însă nici pe departe ca elevii „iscusiţi”, să prindă ceva din măiestria artistică a celor adevăraţi talentaţi. S-a prins de noi, ceea ce au încercat fetele astea două să ne arate, ca nuca de perete. Bine, drept e că nici ele n-au fost mai talentate, însă plăcerea de a încerca, a proba şi de a fi împreună a lăsat deoparte dorinţa de a mai învăţa ceva. Întâlnirile noastre nu au nevoie de un motiv anume, însă parcă devin şi mai atractive când le găsim o temă: fie pentru un joc Catan (băgat în minţile noastre de Marius), o preparare de spaghete ori pur şi simplu de dragul revederii.
Liniile trase pe ouă s-au încăpăţânat si n-au dorit să ne facă pe plac, fiind strâmbe, curbate, nicidecum, aliniate frumos, după modelul ales. Dacă vă aşteptaţi să vedeţi un astfel de coş cu ouă, la noi nu aveţi şanse…
Arată cam aşa:
Liniile s-au transformat rapid în „feţe zâmbăreţe”. Ouăle s-au colorat şi cu vopsea, dar şi cu tradiţionala culoare dată de cojile de ceapă şi modele cu frunze, aduse de mama si bunica lui Florin. N-au lipsit nici « acţibildurile » (cum le ziceam în copilărie) aplicate pe doamnele ouă!
Nu ştiu dacă la final, casa naşilor a scăpat nevopsită pentru că am plecat destul de repede şi n-am fost atentă la detalii…sper doar că Alexandra a reuşit să strângă după noi, cei pricepuţi la dezordine.
Acestea fiind spuse, în prag de sărbătoare, vă doresc tuturor tradiţionalul „Fie ca…”
Eu cred ca distracția si voia buna fac mai mult decat un cos de oua rosii aratoase. Sarbatori frumoase!
Cu siguranţă! Mulţumesc mult! gânduri de bine! sărbători liniştite