Ordinea şi curăţenia după apariţia unui copil

sursa foto: pexels.com
Suntem atât de ocupaţi şi punem atât de mult preţ pe detalii încât deseori uităm de noi. În momentul în care apare un copil în viaţa noastră, curăţenia şi ordinea de odinioară, dispar.
Ne străduim să ne împărţim şi să distribuim oarecum sarcinile în gospodărie. Vrem ca totul în jurul nostru să fie lună şi bec, vrem jucării aranjate la locul lor, hainele din dulap puse ca la carte, mâncare gătită în fiecare zi, dar pe lângă toate acestea şi un copil bine crescut. Bine crescut din punct de vedere al atenţiei oferite, crescut aşa cum ne dorim şi cum am visat, încă de când era în burta noastră.
Ştim prea bine că toate aceste lucruri nu pot exista, nu pot fi toate perfecte şi executate într-un stil militar. De când am rămas acasă, fac mereu aceleaşi lucruri, zi de zi: ne trezim, bem cafeaua şi pregătim laptele pentru Max (astea le face unu din noi, pe rând). Adi pleacă la lucru, eu rămân cu Max şi începe distracţia.
În fiecare zi e la fel: spăl vase, fac mâncare, dau cu aspiratorul, strâng jucării şi niciodată nu e ordine perfectă. Mut cărţile lui Max dintr-un loc, el le pune în altul. Pun jucăriile în lădiţă, el le împrăştie prin toată casa. Împătur hainele luate de pe uscător, el mă “ajută” în felul lui şi le împrăştie prin toată casa. La fel face şi cu lenjeria pe care o scoate din sertare. Mogâldeaţa asta de om, deşi are doar un an şi două luni, poate „distruge” tot ce-i stă în cale.
După-masa, când se întoarce Adi, totul e la loc, ca şi cum peste zi n-am făcut nimic. Am momente în care, seara înainte de culcare, din chiuvetă mă strigă un munte de vase…dar eu, nu şi nu! Mă fac că nu le văd, că nu le aud până dimineaţa. Maşina de spălat, “toarce” aproape zilnic, iar atunci când nu funcţionează este pentru că pur şi simplu nu am chef să merg şi să îndes rufele în ea şi să apăs pe butonul fermecat. Asta până când mi se aprinde beculeţul ce-mi şopteşte « dacă nu dai tu drumul maşinii de spălat, cine crezi că o face? Zâna Fermecată cu bagheta magică? »

– Cam aşa arată casa într-una din zilele fericite –
Am analizat situaţia, mi-am dat restart asemeni unui calculator cu probleme şi mi-am spus:
“Nu se poate să le fac pe toate la grămadă ori cel puţin în ceea ce mă priveşte nu sunt capabilă şi nu-mi ajung 24 de ore pentru a le face pe toate”. Nu sunt o super-mama perfectă, aşa cum vedem în filme. Uneori ard mâncarea, uneori distrug câte-un pahar în timp ce spăl vasele. Gătesc zilnic pentru Max de trei ori pe zi…chiar dacă noi doi, câteodată, mâncăm ce găsim prin frigider ori spargem în grabă două ouă într-o tigaie. Dar nu ne deranjează.
M-am tot gândit cum să echilibrez balanța dintre gospodărie și creșterea lui Max. Pană de curând eram prea atentă la detalii, încercând să fac ordine în casă, perioadă în care Max rămânea singur. (asta chiar dacă-l implic în jocul meu de-a curăţenia…totuşi…nu sunt acolo, doar pentru el). Aşa m-am hotărât să ofer mai puţină atenţie detaliilor şi mai mult interes dezvoltării copilului meu. Primii trei ani din viaţa lui sunt vitali pentru ceea ce va deveni pe viitor. Asadar, dacă nu va fi mereu ordine-n casa mea, dacă vor exista zile în care jucăriile vor fi împrăştiate prin toată casa, va fi pentru un scop nobil. Ştiu că acea zi lipsă pentru activităţile casei, am dedicat-o lui şi numai lui. O zi în care nu m-am ocupat de casă nu e o zi dispărută, însă o zi în care Max nu a primit toată atenţia mea, e o zi pierdută, fără cale de întoarcere.
Din timpul petrecut alături de copilul meu, îmi doresc ca pe viitor să răsară roadele. Să cunoască viaţa cu bucuriile ei, dar şi să reuşească să treacă peste obstacole cu capul sus. Timpul de calitate o să se reflecte în zâmbetul lui, în atitudinea şi în plăcerea de a sta alături de noi, bucurându-ne împreună de fiecare boacănă copilărească, de fiecare cană spartă în fuga lui prin casă, de fiecare geam spart în încercarea de a face jonglerii cu mingea.
P.S. Mă aşteaptă alte vase în chiuvetă…să le spăl acum, ori să le las pe mâine dimineaţă?…Mai bine intru la un duş rapid!!