Tu şi eu…acum trei!
Nu m-am gândit niciodată că în mijlocul pădurii aş putea să-mi găsesc marea dragoste! N-a fost o întâlnire ca în filme…nici pe departe! Eu mai mult bosumflată decât cu zâmbetul pe faţă, tu cu veselia plutind în aer.
faţa mea de îmbufnată nu a scăpat de aparatul foto în 2009, la prima vedere dintre mine şi Adi
Eşti supărată? m-ai întrebat zâmbind, văzându-mă tristă,
pe-o canapea la Lăpuşna.
NUU!!! ţi-am răspuns pe-un ton respingător. Şi-ai plecat…
Altul s-ar fi dus fără să mai privească înapoi, (privind imaginea, nici eu nu-mi dau seama ce ai putut vedea la faţa aia tristă!), dar tu…tu m-ai lăsat în supărarea mea, până a doua zi, când te-ai apucat de fotografiat jocul meu neprofesionist de baschet.
La patru zile după, serveam o cafea undeva-n Târgu-Mureş…
Aşa te-ai pricopsit cu o uituco-zăpăcită, care uneori devine irascibilă! N-ai ce face! Cum îţi aşterni aşa dormi! :))) da’ io ştiu că mă iubeşti chiar şi-aşa. Eu m-am ales cu un zâmbăreţ la fel de uituc ca şi mine, dar calm, deseori calmul ăsta mă înnebuneşte! Şi-apoi amândoi ne-am ales cu un pui de om! Azi sunt opt ani de-atunci…de la prima întâlnire!
Te-aş mai scoate la o şuetă, în acelaşi loc unde ne-am băut prima cafea, însă acum, acolo nu găsim decât mezeluri şi produse de panificaţie! Dar dacă accepţi o ieşire la un corn cu ciocolată, în acelaşi loc, ar fi perfect…mai „achiziţionăm” câteva calorii de dragul vremurilor de-nceput!
Te iubesc, uriaşule!
P.S. Vasi – ţie îţi mulţumesc că ai insistat să merg la întâlnirea unde l-am cunoscut pe el
Domnule Grama – pentru dumneavoastră mulţumiri pentru întâlnirea organizată unde l-am cunoscut pe el
