Borcanul fermecat şi Adriana cea minunată (sau invers)

dulceaţă de nuci verzi
Aveam de anul trecut un borcan ascuns prin cămară. Nu m-am atins de el… Am zis că-l las pentru zilele pofticioase şi iată că azi a fost una dintre acele zile.
Mi s-a făcut dor de ceva dulce… Dar aşa, de un dulce mai deosebit. M-am săturat de ciocolată şi napolitane… Am deschis cămara şi m-am uitat pe raft… Uitasem de el… Am luat fiecare borcan la verificat, dar parcă nimic ce era pe acolo nu-mi trăgea cu ochiul, asta până când am ajuns la ultimul, aşezat chiar în capătul raftului. Ce să fie, ce să fie? Un borcan întreg cu dulceaţă de nuci verzi! „Adrianaaa, m-ai salvat” mi-am zis cu voce tare.
„Borcanul ăsta merită să fie vedetă”! „Dar cum să scriu despre un borcan? Te-ai tâmpit, Codrule!?” se aude o altă voce prin capul meu. Dar trebuie, trebuie să o fac pentru că borcanul ăsta a făcut minuni, potolindu-mi creierul din căutarea mea nebună după un dulce deosebit.
L-am desfăcut grăbită, renunţând la bunele maniere şi am băgat mai întâi degetele, apoi le-am lins cu poftă, dându-mi seama că mi-am pătat tricoul pe care tocmai l-am îmbrăcat. Am cautat o linguriţă cu care am luat vreo trei înghiţituri sănătoase.
Mestecând, mi-am amintit de Adriana, mama acestui preparat. Da, borcanul ăsta are o mamă, la fel ca celelalte preparate deosebite.
De când o cunosc pe Adriana, mereu mă uimeşte cu gusturi fel de fel date de preparatele ei, puse-n borcane.
I-am trecut de câteva ori pragul casei de la Răstoliţa (judeţul Mureş) şi-am găsit acolo o mare gospodină, adepta mâncării tradiţionale, a produselor preparate natural ca la mama acasă. Adriana Luierean nu mai are nevoie de nici o prezentare, cel puţin la noi în zonă şi pe Valea Mureşului.

Adriana Luierean
An de an, cămara ei se umple cu bunătăţi. De la începutul verii şi până toamna târziu, pune în borcane fructe şi legume proaspete, preparate cu migală, numai bune de pus pe pâine ori de ce nu, mâncate aşa cum am făcut eu, goale, doar cu ajutorul unei linguriţe.
Eu cred că gustul bun al dulceţurilor făcute de Adriana este dat tocmai de focul pe lemne la care sunt preparate.
Anul acesta a pregătit o gamă largă de siropuri: sirop din muguri de brad, sirop de mentă, sirop de soc, sirop de salcâm, sirop de păpădie, dar şi nelipsita dulceaţă de nuci verzi. (Ştie cât de mult îmi place dulceaţa asta, aşa că, imediat ce a terminat de preparat prima porţie mi-a făcut „cadou” o poză, asta aşa, să-mi facă pofta şi mai mare).
Acestea sunt doar câteva din produsele pregătite în acest an pentru că în viitorul apropiat, imediat ce vor fi bune de cules, se va ocupa şi de dulceaţa de fragi, zmeură, mure şi afine, fructe aduse de la munte.
Şi uite că până am scris textul ăsta, am terminat borcanul cu dulceaţa de nuci verzi. Aşadar, dacă vă place dulceaţa de nuci ori sunteţi consumatori de siropuri naturale, eu zic să vă grăbiţi.
Pe Adriana o găsiţi pe facebook
delicii,mult spor la bunatati,multumim