Mama schimbării – un articol şi o atingere pe burtă!
Am citit de curând două articole de pe blogul lui Mihai Vasilescu… Apoi m-am gândit, uitat la mine. M-am pipăit! „Codrule îi bai! Burtă ai, şunci ai… nu eşti chiar o balenă, dar aşa, măcar un pic de pui de mamifer marin ai în tine!”

În prezent arăt cam aşa!
Citind aceste texte, am stat şi m-am gândit când am început să iau proporţii… A fost imediat după ce m-am lăsat de sport, de mişcare. Până atunci mâncam orice, oricât. Mă trezeam uneori noaptea să merg la toaletă, apoi la întoarcerea spre pat, dădeam năvală la frigider, de unde luam ceva dulce. N-aveam nici pe dracu’! Nu m-am îngrăşat!
Terminasem liceul sportiv, dar am continuat să mă ţin de mişcare, chiar dacă nu am făcut-o la nivel de performanţă. Mă plimbam des cu bicicleta, umblam mult pe jos. Apoi s-a înfiinţat în Reghin o echipă de fotbal feminin unde m-am înscris, continuând să alerg, să mă mişc, să-mi dau cu stângu’-n dreptu’. Totul a mers bine până în momentul în care după o accidentare, genunchiul, ligamentele, meniscul au refuzat să mă mai asculte şi astfel am zis stop „carierei” mele fotbalistice. Aveam aproximativ 54 de kilograme pe atunci la 1, 65 cm… La kilele astea m-a cunoscut şi Adi în urmă cu opt ani.
Cu toate că nu mai făceam mişcare, am continuat să mă îndop cu de toate, uitând ori ignorând că asta nu o să aibă un rezultat bun. Nu m-a prea interesat! Am ajuns la 69 de kg, apoi am rămas însărcinată. Finalul celor nouă luni mi-au adus pe trupul meu (care odată era zvelt) 92 – 93 de kilograme, din care imediat după naştere, am rămas cu 82. Şi uite-mă acum, după aproape un an şi jumătate de la naştere cu multe kile-n plus şi un cântar încăpăţânat, care nu scade deloc sub 76. Drept e că nici n-am făcut nimic împotriva lor, ci din contră, le-am alimentat şi alimentez în continuare cu tot ce îmi pică la gură: dulciuri, fripturi, prăjeli, toate fără număr şi mai nou, cum vara e în toi, cu multă îngheţată! Nu, nu-i o laudă… că mă uit la alte mame, care au născut de curând şi au trup de balerine! „Cum mama mă-sii??” mă tot întreb! N-are rost să mai vorbesc despre hainele din dulap, care nu mă mai încap şi pe care le-am depozitat/ascuns să nu le mai văd…
Apoi, cireaşa de pe tort, mi-a fost servită ieri, când m-am întâlnit prin parc cu fratele meu (ştie câte kile am şi că-s grasă), care-mi pune rânjind mâna pe burtă şi mă-ntreabă „Ce-i aici? Vine bebe?”. Brusc am văzut negru în faţa ochilor… Nu mai ştiu ce i-am răspuns, de l-am supărat ori ba, dar până în momentul ăla nu m-au deranjat deloc kilele în plus, doar burta rămasă după sarcină-mi freacă creierul din când în când. Şi-apoi azi, îmi trimite Irina link-ul ăsta, de la Mihai Vasilescu. M-a pus pe gânduri… Citisem de câteva zile tot la el, un alt articol dedicat graselor, unul dur, dar bun.
Azi mi-am scos bicicleta la soare, să tragă o gură de aer curat… Musai s-o şterg de praf şi de aţele de paianjen. Trebuie să-i umflu roţile şi s-o pregătesc de plimbare. Mi s-a făcut dor… şi poate cine ştie, voi renunţa cumva şi la mâncatul meu haotic ca o vacă când dă de iarbă verde…
Sper ca următorul articol despre greutatea mea, să fie despre kilogramele date jos şi să reuşesc şi să-i mulţumesc lui Mihai Vasilescu pentru articolele dure pe care le-am citit şi chiar şi fratelui meu pentru mâna pusă pe burtă!
Având în vedere că nu ai nici o amenințare în spate, poți slăbi în liniște consultând un nutriționist și acompaniată de mișcare este rezultatul perfect. Fară aberații de pastile și alte rahaturi de pe piață care mai rău te îmbolnăvesc. Mult succes 🙂
Cu siguranţă o atenţie faţă de ceea ce mănânc şi mişcarea vor face mână bună. Nici gând de pastile!
Mda, stiu si eu cum raman kg in plus dupa sarcina… Din fericire eu am luat masuri mai ales in privinta mancarii si am reusit sa slabesc… cu sportul nu stau prea bine, dar vreau sa ma apuc!
Ce noroc pe tine! Eu n-am prea luat măsuri când a venit vorba de mâncare…am halit ca un câine!
Mereu ai nevoie de o motivare. Eu fac miscare alergandu-mi copiii. Dietele nu au functionat, iat sportul fara un stil de viata schimbat nu ds rezultate. La mine a functuonat asta: renuntat la zahar timp de 3 luni, injumatatit portiile de mancare si multa apa. A slabit 12 kg acum 7 ani intr-un an, pe care nu le-am pus inapoi nici in sarcini 😁
Si eu m-am pus pe miscare, fac seara exercitii pentru abdomene, burtica ma enerveaza maxim. Succes la slabit.
Succes şi ţie!! Burta asta se pare că dă mari bătăi de cap!
Rezonez atat de bine cu ceea ce simti si ai simtit… Nu te lasa intristata, considera-o un impuls spre sanatate!
Dupa o experienta similara, am luat decizia de a merge la serviciu cu bicicleta (timp economisit de 15 minute fata de cand mergeam cu masina!, iar un punct in plus la decizie) si m-am apucat de lucrat in gradina, sapat, udat, plivit! Nu stiu daca la cantar se vede (nu ma mai cantaresc din principiu, ma deprima cifrele 🙂 ), dar pe haine in mod cert observ o imbunatatire, iar sanatatea mea este mult mai buna, nu mai obosesc atat de repede, respir mai bine, nu mai racesc asa usor!
Multa apa, ca ajuta! Asta este regula mea acuma!
Cred că munca în grădină m-am ajuta şi pe mine. Dar cum sunt o norocoasă, vin socrii şi mă ajută, aşa că treaba mi se înjumătăţeşte. Bună ideea cu mersul pe bicicletă la locul de muncă!
Eu pot doar sa iti urez super mult spor, ambitie si sa nu faci nimic din ceea ce nu simti doar pentru ca asa vor ceilalti sau pt a multumi pe altcineva decat pe tine.
Mulţumesc mult pentru încurajări!
si eu sunt in prezent intr-un proces de dat cateva kg jos. 😀 ma cam abat de la drum dar incerc mereu sa ma regasesc 😀
Spor si tie!
pupici!
Mulţumesc! Poate peste ceva timp reuşim să ne „auzim” şi să ne lăudăm amândouă cu kg date jos!
E foarte bine ca a aparut un factor declansator si cu putina ambitie sigur o sa reusesti 🙂 esti o draguta si asa insa si slabitul o sa te ajute sa ai mai multa incredere in tine si in frumusetea ta 🙂 nu trebuie sa fortezi nimic…trebuie sa incerci sa te echilibrezi, sa fii bine tu cu tine si restul o sa vina de la sine! Te pup cu mare drag si astept cu nerabdare si alte articole! 💋
Sunt sigură că o să reuşesc dacă trag bine de mine! că ambiţie am! Dar, vai, ce-mi tre’ ceva dulce… :)))
Bafta multa! Si eu ma lut cu niste kilograme in plus!
Consider ca sportul trebuie sa faca parte din viata noastra, nu pentru a slabi, ci pentru a ne tine sanatosi, a ne elibera de stres si pentru a avea grija de noi. Cand privesti totul asa nimic nu mai pare dificil si rezultatele nu inceteaza sa apara.
In afara de numarul kilogramelor, cred ca e important sa ne simtim bine in pielea noastra si sa avem incredere in noi!
E bine totusi ca ai luat masuri, pentru ca e clar ca nu te simti bine, asa ca iti doresc mult succes!
Eşti fenomenală! Ai scris într-un mod atât de fain şi dezinvolt despre un subiect dureros! ALe mele kile sunt foarte apropiate de mine. Nu vor să mă lase singură.
Lipsa de mişcare este cea care le menţine la căldurică.
Şi, MIŞCAREA DIN PARC, CÂND FUGI DUPĂ CEL MIC, nu se pune 😛 Doar dacă fugi pe loc sau faci exerciţii în timp ce el îşi trage răsuflarea 😉
Poate, cândva, voi ajunge şi eu să caut o modalitate de mişcare la îndemână!
La cat alerg după piticul meu, chiar mă mir că nu dau jos nimic! Kilogramele astea ne iubesc prea mult să ne lase să respirăm liniştite, atât de uşor! Ieri seară am ieşit prima dată cu bicicleta dupa aproape trei ani…nu pot să-ţi spun ce dureri am! :)) dar le duc mândră şi pe astea!
E un subiect delicat, la care se gandesc zilnic foarte multe dintre noi. Nu stiu in mod practic cum se pot da jos kilogramele, ca la teorie se pricep toti, dar daca afli tu spune-ne si noua,
Mult succes, Codruța. Recomand, dacă nu ai probleme cu inima, și una-două căni de ceai de soc zilnic, combate retenția de apă. În recomand neîndulcit.
Am citit articolul tau si m-am vazut pe mine. Nu sunt grasa, sau mai bine zis nu sunt exagerat de grasa, dar vreau sa dau cateva kilograme in plus. Sunt la fel ca si tine doar in stadiul in care vreau si totusi nu fac nici un efort. Poate ma va motiva si pe mine ceva intr-o zi