Schimb vise pe un parc! Rog seriozitate!

Reghinul este un oraş istoric, având multe clădiri monument, printre care simbolul oraşului, Biserica Evanghelică, mult căutată de vizitatori, biserică ce este încadrată ca fiind monument istoric clasat în grupa A. Tocmai din acest motiv, cum spuneam înt-un alt articol, aceste bijuterii arhitecturale, trebuie păstrate cu sfiinţenie pentru a lăsa ceva cu adevărat valoros, generaţiilor următoare.

În ultimii ani, fie s-a construit haotic, chiar şi fără proiect de casa, fie s-a intervenit asupra clădirilor atât din punct de vedere structural cât şi în ceea ce priveşte culoarea. Tocmai din acest motiv, în unele zone avem clădiri ce au aplicată o vopsea stridentă, termopane montate acolo unde nu le este locul ori gresie şi faianţă aplicată pe faţadele clădirilor din centrul istoric, bannere publicitare şi reclame luminoase, toate acestea contravenind cu ceea ce prevede regulamentul pentru zona protejată.

Nu e nevoie să fii inginer ori specialist în domeniu să-ţi dai seama că pe alocuri e nevoie de schimbare. Nu ştiu de ce, dar în ultima perioadă, văd multe oraşe în care s-a renunţat la zonele verzi în schimbul pavajelor. Nu zic că nu-s utile, dar parcă prea sunt vizibile în zone în care ar fi esenţial să să primeşti câte-o gură de oxigen, într-o lume acaparată de poluare de orice fel.

Priviţi imaginea de mai jos…

E o lucrare marca AIA Proiect – birou de proiectare. Au preferat să se folosească de zona verde astfel încât să ofere o imagine inedită, demnă de laudă. Avem iluminat public fără cabluri atârnate de stâlpi, copaci care sunt sursă de oxigen, infrastructură rutieră bine pusă la punct.

La fel ar putea arăta şi oraşul în care trăiesc, axându-mă pe zona Câmpului – Ierbuş.

Şi dacă vorbeam despre acest cartier, voi încerca să-mi îndrept atenţia asupra acestei zone în care locuiesc, mai precis, cartierul Câmpului.

Parc(ă) m-aş juca puţin… în cartierul Câmpului

Sunt câteva zone în Municipiul Reghin, care necesită o mai mare atenţie din partea autorităţilor locale. Iar acum, având copil, îmi ies în evidenţă multe lucruri lipsă, lipsuri care i-ar ajuta pe copii să petreacă mai mult timp pe afară, în aer liber. Locuind la periferia oraşului, într-un cartier aproape de zona industrială, am constatat că de-a lungul anilor, accentul administraţiei locale nu a fost pus tocmai pe această zonă, fiind oarecum, neglijată, mai ales în ceea ce privesc spaţiile de joacă pentru copii. Cartierul a înflorit, referindu-mă aici la multe familii care au în prezent copii mici, pe care se văd nevoiţi să-i scoată la plimbare în zona centrală. Singurul parc din acest cartier este lăsat în voia sorţii, unde, din când în când, la nevoie, angajaţii primăriei cosesc iarba din zonă.

Plusuri – Ce îl face deosebit?

Tocmai amplasarea lui chiar sub liziera pădurii l-ar putea face să arate unic. M-aş folosi de verdele oferit de natură şi nu l-aş schimba pentru nimic în lume. Fiind atât de aproape de pădure, acest parc s-ar diferenţia de multe alte parcuri din oraş, doar prin faptul că are acel „altceva”, un spaţiu verde cu rol ecologic, fiind de altfel mare producător de oxigen.

Minusuri

Cu toate astea, locul arată din păcate, asemeni vechilor parcuri din timpul comunismului. Obiectele de joacă confecţionate din fier, periclitează siguranţa copiilor. Şi nu doar acest fapt îl face să fie evitat de locuitorii cartierului, ci şi faptul că aparatele de joacă, atât de vechi, nu sunt adaptate nevoilor şi cerinţelor celor care şi-ar dori să le folosească. Singurii care frecventează, din păcate acest parc, sunt câteva persoane care „hibernează” zile întregi pe băncile care sunt şi ele „afectate” de anii trecuţi, persoane care lasă din păcate de cele mai multe ori în urma lor, o imagine deplorabilă.

Dacă ar fi să fac o analiză individuală a aparatelor aflate în acest spaţiu de joacă, treaba arată în felul următor:

Toboganul, deşi ai spune că are o dimensiune mare, cu o suprafaţă destul de generoasă pentru alunecare, contrariul nu întârzie să apară. De ce? Deoarece scările pot deveni periculoase la urcare,  iar suprafaţa de alunecare din tablă este desprinsă în unele locuri, putând provoca răni celor care îl folosesc. Nu există nici protecţii laterale, iar asta aduce iarăşi un minus.

Leagănele, sunt două, însă niciunul nu are bară de protecţie pentru copiii mici cu vârste până în trei ani. De asemenea, au desprinse scânduri, iar rugina a ieşit la iveală de sub vopseaua căzută.

Celelalte patru aparate destinate căţărării, pot fi folosite doar de copii mai măricei, celor mici nefiindu-le de folos. În situaţia de faţă, zona arată mai degrabă a bază de antrenament militar, decât a parc pentru copii.

De ce are nevoie acest parc?

Primul gând este de protejare, conservare a zonei existente. Apoi, parcul are nevoie de o revigorare, o regândire din punct de vedere peisagistic. De o schimbare, care ar putea satisface nevoia de linişte şi relaxare prin amplasarea în incinta acestuia a aparatelor de joacă conforme normelor în vigoare şi necesităţilor.

Îl văd ca pe un proiect simplu, uşor realizabil. E pur şi simplu un parc pentru copii ori de ce nu pentru copilul din tine.  De asemenea, necesară ar fi montarea unor lămpi astfel încât pe timp de noapte zona sa fie vizibilă şi sigură; de un gard de împrejmuire, montat în aşa fel încât cei mici să fie în siguranţă, fără ca strada din imediata apropiere să fie un pericol pentru aceştia.

Cum văd în viitor acest parc?

Am siguranţa că în viitor, această zonă o să arate altfel. Aşa sunt eu, optimistă! Ştiu că administraţia va lua decizii potrivite, deoarece proiectarea şi amenajarea acestui loc de joacă este posibilă. Şi dacă tot nu mai avem arhitect şef în oraş, se poate uşor apela la un birou de arhitectura, la un specialist în amenajarea spaţiilor de joacă. Iar pentru a arăta deosebit, sunt sigură că va fi o adevărată provocare pentru oricine l-ar regândi.  

Cred că la fel de important, înainte de a începe proiectarea este o consultarea a comunităţi din acest cartier pentru a obţine păreri, idei, care cumulate ar da un plus valoare noului proiect.

În locul tuturor acestor aparate neconforme cu cerinţele, se pot monta echipamente destinate diferitelor categorii de vârstă, cum ar fi un panou de escaladare cu prize de alpinism, echipamente cu plase de căţărare, leagăne, tobogane, balansoare, căsuţe, preferate în special de cei mici şi orice alte elemente de joacă utile, care ar putea face fericit un copil, dar mai ales care i-ar putea stimula imaginaţia.

Ba chiar mai mult, prezenţa pădurii în apropiere, poate da frâu liber imaginaţiei, mergând până la tiroliene şi trasee suspendate între copaci, putând deveni astfel un punct de atracţie chiar şi pentru cei care stau în miezul oraşului.

Avem toată resursa necesară pentru idei simple, dar cu impact asupra fericirii copiilor noştri, noi trebuie doar să ne folosim de ele.

Deja mă văd inaugurând acest parc, asaltat de părinţi veniţi cu micuţii la joacă.

sursa foto: AIA Proiect si arhiva personală

Acest articol a fost scris pentru competiţia de blogging creativ – Superblog – proba 5 – Punctul în care arta intersectează ingineria – sponsor AIA Proiect – Birou de proiectare