Max, luna și fotbalul

De ceva vreme, nu tare de mult, Max zice că îi e frică de întuneric! Încerc să-i explic pe cât posibil pe înțelesul lui că nu are motive să-i fie frică, numa’ că-i destul de greu să explici unui copil să nu-i fie frică de ceva ce ție îți aduce uneori spaimă. Dap, mare și căscată-s și cu frică de întuneric! Când ies în curte și e beznă în jur, am impresia că mereu se află ceva în spatele meu. Eh, adult cu minte ce copil! Îl întreb în seara asta pe-al meu pitic năzdrăvan: ce este noaptea pe cer? Stele și luminează-mi răspunde. Bine, bine, dar ce mai este pe acolo? Luna!… Bravo pitic! Dar el continuă… Luna ca o minge de fotbal…copiii joacă fotbal cu ea!
Nu știu de ce l-a dus gândul spre fotbal, că prâslea ăsta mic, n-are nicio treabă cu fotbalul. Are câteva mingi prin casă, prin curte de care se atinge când și când, așa că din greșeală, în caz că-i stă vreuna în cale… Dar când îl îndemnăm să lovească mingea cu piciorul, mai repede o prinde-n mâini, decât să șuteze.
No bun, și revenind la luna noastră, jucătoare de fotbal… Începe să-mi placă cum gândește… Uite așa, cu o minge asemeni lunii, n-am mai fi nevoiți să umflăm non-stop mingi, cu grija că se vor sparge și nici că vor ajunge de la șuturile puternice în grădinile vecinilor de unde poate e greu să le recuperăm. O minge luminoasă, de care ne vom putea folosi și noaptea, pe post de felinar și alături de care, poate nu ne va mai fi atât de frică de bau-baul din întuneric!… Bau-baul din interiorul nostru…
Numa’ zic! Mno, gata! La somn toată lumea și lăsați luna pe cer… Ori de e dimineața când citiți rândurile astea uitați-vă pe cer și salutați luna!
Sursa foto: pixabay.com
Mi-a placut articolul, multumesc pentru postare.
Ma bucur. Toate cele bune!