Hârtie… Veselie… Atelierul Liber

Zi de joi… Poţi spune că o astfel de zi banală, în mijloc de săptămână n-ar putea aduce ceva diferit…

Însă…

Cum Codru are nevoie din când în când de relaxare și o altfel de socializare se duce la Muzeul Etnografic din Reghin. Nu, nu vrea să se transforme în vreun exponat… :))

De ce?

Pe scurt, Fondul Comunitar Reghin prin Abonament pentru Comunitate finanțează de o vreme diferite proiecte ce implică comunitatea. Anul acesta a venit rândul proiectului Handmade in Reghin, inițiat de Diana Bejan și Alexandrina Biriş, ce pun la cale workshop-uri dedicate iubitorilor de handmade.

Cum mi-am permis?

Pentru libertate deplină, am fost nevoită mai întâi să-l plasez pe Max într-un loc sigur. Şi unde putea fi mai liniştit? Exact! Lângă tată-su! L-am pasat frumos şi cu zâmbet larg pe faţă, că vorba aia, copiii au și tată, cum ar zice oare cine. Și în acest mod au petrecut împreună timp de calitate, perioadă în care eu îmi făceam de cap manevrând fâșii de hârtie colorată şi râdeam până mi-au dat lacrimile… Terapie curată!

Să vă spun un secret. Deşi ar părea că un Codru n-are emoţii, să ştiţi că nu-i aşa. Codru are emoţii şi când merge la o întâlnire de felul acesta, dar mai ales atunci când trebuie să vorbească în public. Însă ştiu că acest gen de evenimente mă ajută să mă „lupt” cu mine, să-mi fac curaj şi să-mi înving fricile.

Bineînţeles că nu pot vorbi în numele celorlalţi participanţi la workshop, însă în ceea ce mă priveşte a fost perfect. A fost un loc unde mi-am permis să fiu naturală, fără a avea în spate teama aia în care să-mi pun întrebări de genu’ „oare ce vor spune cei din jurul meu de voi scoate vreun porumbel pe gură?”. Drept e că am avut şi oameni de calitate în jurul meu.

Să revin la subiect…

No, și cum io sunt iubitoare de fain și lucru făcut de mână, m-am înscris la unul din cele zece ateliere, desfășurate la muzeu: atelierul de quiling susținut de Ilinca și Serban. (bine, la Şerban mi-a trebuit ceva timp să-i memorez numele, şi chiar nu ştiu de ce! poate vârsta îşi pune amprenta asupra mea :)) )

Tinerii ăştia doi, şi-au făcut treaba ca la carte, deşi a fost prima lecţie de acest fel pe care au predat-o pentru un public atât de numeros.

Adevărul e că-i apreciez pe cei doi pentru că au avut „curajul” să ne vorbească şi să ne răspundă la multele întrebări primite despre cum, ce, de unde… De ce zic asta? Pentru că vrem nu vrem, trăim vremuri în care celui de lângă noi îi e frică să nu care cumva să-i „furi din notorietate” ori mai bine zis „pâine de la gură”. Mai precis, oarecum din invidie ori din frică, unii refuză să dăruiască din cunoştinţele şi experienţele lor într-ale lucrului făcut de mână.

Şi asta-mi place la acest proiect Handmade in Reghin. Pentru că iniţiatorii proiectului au reuşit să găsească artizani, creatori de frumos, dispuşi să „dezvăluie” dn tainele lucrului făcut de ei. Ba mai mult, aceste ateliere sunt gratuite şi primite cu entuziasm de cei care vor să afle mai multe.

La muzeu am dat de aproximativ 18 doamne zâmbareţe, unele cunoscute, unele străine de ochii mei, dar toate dornice să afle lucruri despre tema abordată. Unele dintre ele familiarizate deja cu tehnica, altele la început de drum. Ne-am așezat la mese… ne-au fost puse la dispoziţie uneltele necesare pentru practica quilling-ului, dar nu înainte ca cei doi profesori să ne ofere instrucţiunile necesare.

La prima vedere, ai putea spune că toată această pasiune e ceva banal, simplă, fără prea multă muncă, însă odată pătrunşi în „spatele cortinei” realizezi că în arta quilling-ului este vorba de răbdare, de migală, de atenţie şi de ce nu, chiar imaginaţie. Cursanţii de la quilling au avut ocazia să ducă la bun sfârşit, cu mâinile lor două să le zicem proiecte: un mărţişor şi o felicitare.

Pe parcursul celor trei ore, s-a format o chimie faină între noi toţi. Drept e că, masa noastră a fost cam gălăgioasă, dar cu toate astea atmosfera din cadrul atelierului a fost plină de bucurie şi culoare.

Urmează atelierul despre fetru… Data o să fie comunicată pe pagina Handmade in Reghin.

Pe cei de la Atelierul Liber îi găsiţi pe facebook şi instagram.

Curând o să aflaţi povestea lor în ziarul Glasul Văilor.

Mno, io vă ţuc, că mă duc să mai trebăluiesc ceva pe lângă „stână”… Ori mai bine lenevesc, că e seară faină de vineri!

Până una alta vă las două imagini cu lucruri realizate de Ilinca şi Şerban