Max, prietenii şi pandemia

Sunt două luni de când m-am izolat și am păstrat distanţa socială necesară în această perioadă. Nu am făcut-o de frica amenzilor, ci a ținut mai de grabă de teama de acest virus.

Instituțiile școlare s-au închis și ele de două luni și de atunci Max nu a mai intrat în contact cu altcineva, darămite cu prietenii lui cărora le duce lipsa, dar găsește soluții…

I-am explicat tot ce se putea explica despre acest nou coronavirus si a înteles… cel puţin deocamdată.

Noii prieteni

De când stăm acasă își face prieteni din orice duce la gură: prieten pâine, prieten turtă, prieten castravete și tot ce are la îndemână! Dintre toate, cel mai şmecher prieten a fost prietenul muc… Da! În timp ce era cu degetul îndesat în nas „până la cot”, îl aud spunându-mi cu un rânjet larg: „uite mami, un prieten muc! Pune-l bine să nu se piardă că o să am nevoie de el!”. Şi uite aşa m-am trezit căutând o cutie goală de chibrituri în care al meu flăcău să-și cazeze mucii, pardon… Prietenii… Altă zi, în timp ce își savura gustarea, având în ambele mâini câte o bucată de turtă dulce, îl observ privindu-le, alegând cu privirea pe cea care avea să-i devina prietenă și o pune lângă el, să-i țină de urât. Şi ferească Zeii Prietenilor să te atingi de amici ăştia ai lui. În altă zi a vrut o porţie de mâncare pentru prietenii lui de la grădiniţă, Lucas şi Mihnea.

Tot la categoria prieteni noi intră cei imaginari alături de care poartă lungi discuţii despre te miri ce subiecte, iar noi, părinţi educaţi salutăm prietenul şi povestim şi noi cu el. Că no, o luăm şi noi încet pe arătură…

Regretul meu e că nu-i place să vorbească la telefon. De dor ne sună rudele încercând să-l audă, să-l vadă; Şi Lucas, bunul lui prieten, îl sună des, dar Max fuge de telefon de rupe pământul, găsind fel de motive.

Până în septembrie ușa grădiniței va fi tot închisă, dar desfășurăm pe cât posibil temele primite online. Nu e ușor. Și sunt sigură că mulți alți părinți în situația de faţă, părinți cu doi ori trei copii duc „lupte” mai acerbe decât mine în această perioadă. Aşa că nu mă plâng. Chiar dacă Max refuză uneori să facă ce i se cere la grădiniță, încerc să înlocuiesc cu alte activităţi tocmai pentru a nu se plafona. Dacă o să reușesc, rămâne de văzut.

Pasiunea pentru cărţi

Bucuria mare e faptul că Max adoră cărțile și în ultima perioadă, pe lângă cele cu dinozauri e atras de cele care conţin curiozităţi, mituri, legende, fantome și animale interesante și ciudate pe care eu fără acele cărți pe care le-am descoperit citindu-le rămâneam „neînvățată”…

Când îl văd atât de pasionat, nu mă pot abține și intru în lumea lui, făcând în aşa fel încât curierul a sunat cam des la poarta noastră pentru a aduce pachete cu cărți. Profit de moment şi îi susţin pasiunile că cine ştie cât îl mai ţine!

Când nu are cărțile în mână, cere documentare pe tv cu aceste subiecte. Așa că zilele lui se consumă printre cărți, grădiniță online, tv și cu alergări prin curte. Cert este că nu toate zilele sunt senine la noi în casă. Mai are şi perioade în care e cu susul în jos, momente în care nu îi convine nimic… Şi-apoi în acele clipe nu e cale să-i intri în voie, dar depăşim şi aceste situaţii!

P.S: Max îmi spune să pun puţin praf de fantomă peste acest articol! :))

Voi cum depășiți această perioadă cu cei mici?