un sunet de vioară….

Astă seară, Alexandru Tomescu a fost prezent din nou la Reghin…reghinenii l-au primit cu braţele deschise şi ropote de aplauze iar el, cu sunet dulce de vioară. Am simţit, odată ce vioara a început sa-şi „spuna cuvântul” cum prin toţi porii urcă şi coboară diferite stări. Am comparat pentru o clipă, acele corzi care dau o anumită tonalitate şi timbru sonor de fiecare dată, diferite stări ale vieţii. Aşa e viaţa fiecăriua dintre noi, în fiecare zi o altă notă, o altă stare, în fiecare zi un alt deal, o altă vale…
Însă acea stare de bine, a fost acoperită doar după câteva clipe de o alta ……………………..incertitudine şi în acelaşi timp o aşa zisă frică, m-a cuprins. Cineva, undeva, în viitorul apropiat s-ar putea să nu mai fie, să plece dintre noi închizând ochii. Iar cei din jurul său, indiferenţi şi răi, neştiutori vor ridica tăcuţi din umeri. E aiurea, să ştii că dacă nu azi, dacă nu mâine, sau poate chiar din clipă în clipă s-ar putea să mori…e inesplicabilă acea simţire să ştii că nu te vei mai putea bucura, la fel ca ieri, de mirosul de iarba ştiind că mâine poate, nu vei mai fi……………punct………..