Am fost din nou copil pentru o zi…
Am petrecut sfârşitul trecut de săptămână prin ţară alături de Adi…Bucureşti şi alte oraşe…O vreme extrem de urâtă, am prins şi ploaie şi zăpadă…dar a fost liniştitor….am întâlnit o familie minunată, o familie simplă şi primitoare….
Patru copii minunaţi, o mamă care se ocupă de educaţia copiilor şi un tată care dă tot ce poate pentru a face în aşa fel încât familia să trăiască decent. M-au uimit cei patru copii, talentaţi, plini de viaţă, deschişi la minte, vorbăreţi…Am lăsat pentru câteva clipe problemele de zi cu zi şi am intrat în lumea copilăriei…m-am jucat alături de ei, ne-am jucat de-a reporterii, Adi le-a desenat…iar ei…m-au învăţat să ţin în mână o vioară….I-am ascultat cântând la pian, la vioară….am ascultat cum dau viaţă notelor şi am simţit că iubesc ceea ce fac. Am ascultat câteva din compunerile-poveştile uneia din fetiţe, pline de inspiraţie…Atât eu cât şi Adi am ,,învăţat,, din nou să fim copii….Le mulţumesc că mi-au dat ocazia să-i cunosc şi să râd alături de ei….
Dupa experienta traita „pe viu”, esti de acord ca o astfel de „terapie” e mai revigoranta decat oricare altele? 🙂
cu siguranta da…iti da o stare de bine…si parca te face sa realizezi cat de important este un copil in viata noastra…
Copilaria (fie ea si numai rememorata ) e poate singurul refugiu din lumea plina de griji, intr-o lume lipsita de griji
Din acest motiv ma consider norocoasa: zilnic am ocazia sa redevin copil, un copil pentru copii. Si asta ma ajuta cu adevarat sa trec peste toate greutatile si grijile (ne)lumii…