Dialog imaginar
Noapte târziu. În parcul central, lângă băncile întunecate, un foşnet puternic se aude din tufişuri. Mă încumet să mă întrept acolo. Încerc să păstrund cu privirea în întuneric şi mă lovesc de silueta unui bărbat. Îmbrăcat în negru, cu o pălărie învechită şi dinţii din faţă ca a unui vampir.
Io: Un vampir? Nu sunt ei doar o legendă?
..râde…Vampiri există şi în zilele astea, doar că nu sub forma în care-i ştim noi. Setea lor de sânge a devenit nerentabilă odată cu trecerea veacurilor aşa că s-au reprofilat pe setea de bani. Şi da, clar, sunt foarte mulţi vampiri, dacă e să ne uităm în jurul nostru din acest punct de vedere.
Io: De ce ai ales Reghinul?
Nu am ales nici un Reghin. Sunt doar în trecere. Şi voi suge de la toţi setea de bani până când se transformă-ntr-o sete de bunătate şi respect pentru tot.
Io: De unde vii?
Hmm..Tocmai am fost la o discuţie cu Ceauşescu…
Io: Ce? Ceuşescu? Păi ală e mort!
Da, ştiu. Şi ce e aşa mare mirare. Că doar şi io-s mort şi iată că purtăm un dialog!
Da, ştiu. Şi ce e aşa mare mirare. Că doar şi io-s mort şi iată că purtăm un dialog!
Io: Ce mai face tovarăşu’?
Ce să facă? E distrus. Distrus rău. Are nervii la pământ. Se prăpădeşte săracu’ când vede nebunia de aici de sus. Toate-s duse pe apa sâmbetei.
****
O lumină puternică, multicoloră, orbitoare se ridică exact din fântâna arteziană. Un bărbat cu şapcă de comunist în mână se iveşte din lumină. Vine spre noi. Îmi dau seama că e tocmai Ceuşescu.
Io: Tocmai ce v-am pomenit!
Ceuşescu: Ştiu. Păi la cât m-aţi pomenit m-am întors în mormânt. Îmi e scârbă de ce văd şi ce aud că se întâmplă cu draga mea Românie Socialistă.
Io:Vă simţiţi vinovat?
Ceuşescu: (Devine iritat)…Vinovat pentru ce? Pentru că am dat de mâncare şi locuri de muncă la toţi. Începând de la cei care au ieşit de pe băncile şcolii până la bătrâni. V-am făcut fabrici, pe care voi acum le-aţi pus la pământ.
Io: Nu e chiar aşa de rău. Acum avem democraţie!
Ceuşescu: Ruşine, de trei ori ruşine. Măi copii! Voi nu vedeţi că vi s-a urcat la ca toată această democraţie.
Io: Cum e acolo jos?
Ceuşescu: Cald şi bine. De multe ori prea cald?
Io: Berea?
Rece şi spumoasă…dacă nu o bei repede se încălzeşte de la focul Iadului!
Io: Da cum de aţi urcat?
Ceauşescu: S-a schimbat portarul. Şi ăsta nou mi-a dat foaie de ieşire pentru o zi. Credeam că pot schimba ceva şi mă pot bucura de această ieşire. Acum, îmi pare rău că m-am întors.
Se întoarce la fântână. Lumina puternică reapare. El…dispare odată cu ea. Vampirul se întoarce spre mine:
Vampirul: Vezi? Deasta îţi spuneam de setea de bani. Până şi vampirii s-au reprofilat. Aţi înebunit toţi pământenii. Nu mai vedeţi nimic altceva decât averi şi podoabe.
Io: Putem face ceva?
Vampirul: Nimic. E prea târziu. Plec…Mă întorc în patul meu…Dar înainte lasă-mă să te muşc.
Frica dispăruse demult. Aşa că, mi-am întors capul, mi-am dat părul lung într-o parte, lăsându-mă condusă de o nebunie nemaiîntâlnită.
Mă trezesc udă…mama aruncase o cană cu apă rece pe mine…leşinasem de la atâta căldură.
