Până vine seara… mi-e dor de tata
Toată ziulica stau cu mama. Mă tot cicăleşte cu una-alta. Vorbeşte singură ca o moară stricată… De multe ori o privesc şi-mi vine să-i zic să mai tacă. Dar n-am cum. Dacă aş găsi butonul ăla de oprire…Mă tot ia cu “ce culoare e asta? Hai să numărăm, hai să cântăm”. Cu tata e altfel! El se joacă cu mine “ascunsa”, mă gâdilă… ca-ntre bărbaţi, ce mai tura vura! În fiecare dimineaţa tata pleacă de acasă. Zice că la muncă. Am fost şi eu de câteva ori la el la serviciu. Mi-am făcut poze şi chiar am pus mâna pe camera de filmat. Eu cred că îi tare fain la el că umblă toată ziua pe coclauri. Nu ştiu sigur ce înseamnă filmatul ăsta, dar din câte mi-au explicat, ceea ce intră în cutia aia, pe care-am pus mâna, ajunge în televizor, acolo unde văd din când în când desene şi ascult muzică.
Da, îmi e dor de tata, iar asta se vede pe chipul meu în fiecare zi când se întoarce de la lucru! Nu mă pot exprima mai bine decât printr-un zâmbet larg şi sincer!
Sunt topitoria tăticului
Ador ca el să se joace cu mine! Îmi plac dimineţile în care mă pune între el şi mama şi mă lasă să-i ating faţa, să-mi bag degetele în nas, gură şi ochii lui! Şi-l prind tareee! Oricât s-ar strădui mama să-mi taie unghiile, tot mai găsesc câte una să-l zgârii…dar el nu zice nimic! Se bucură şi râde! Îmi plac ideile lui de joacă, îmi spune că mă iubeşte şi că-l topesc! Nu ştiu ce o fi însemnând asta cu topitul că încă nu l-am văzut să curgă!
MAXimilian
