Început de martie printre găini şi plimbări cu roaba
Ce început de martie frumos! Perfect pentru a-mi astâmpăra pofta de ieşit afară, după o perioadă în care frigul şi-a făcut de cap, limitându-mi ieşirile. Mai nou, cum văd uşa deschisă, cum mă apucă tremuratul, săritul, crizele şi toate năravurile rele, că poate, poate mă scoate cineva afară. La fel fac şi când mă bagă-n casă!
Anul trecut pe vremea asta aveam un ritual în fiecare dimineaţă. Ieşeam toţi trei afară… tata mergea în spate la porci, iar eu cu mama, rămâneam la câini şi găini. Apoi a venit frigul, destul de dificil cu scosul meu afară la 7 dimineaţa, fiind astfel nevoit să-mi pun pofta-n cui. Însă de azi, obiceiul şi-a reluat cursul!
Şi după cum spuneam, dacă tot a venit o altă primăvară, am profitat din plin de tot şi toate: de aerul de afară, de animalele din ogradă.
Mama, tata, împreună cu bunicii, au reuşit după o bună bucată de vreme să pună mână cu mână şi să facă puţină curăţenie prin curte şi grădină. Cam greu, ce-i drept, mai ales că pământul e încă ud. Nu s-au dat bătuţi şi au trebăluit toată ziua pe lângă casă. Femeile de lângă mine au făcut cu schimbul, astfel încât mereu, mama ori una din bunici, au stat lângă mine. Nu m-au lăsat o clipă singur să-mi fac de cap, dar pentru asta, am scos untul din ele, purtându-le prin toată grădină, ba de mână, ba luându-mă în braţe.
Din când în când, la câte-un schimb de “bonă”, mă instalau în tricicletă, punându-mi centurile să nu-mi iau zborul…şi-am făcut offroad prin noroiul din grădină. Mama a fost femeie de gaşcă şi m-a lăsat să mă joc şi cu rumeguşul…
M-au plasat apoi în faţa găinilor, ştiind că acolo-s liniştit orice ar fi. Mi-au stat alături albinele vecinului, muştele şi câinele, care alerga pe lânga mine fericit; eu la fel de bucuros văzându-l pe el, asta până când am realizat că defapt îmi fugărea găinile. Găinile mele pe care le iubesc atât de mult!!
Încet, oboseala m-a cuprins, dar ca ziua să fie perfectă, iar eu să am un somn de amiază adânc, mama a vrut să-mi încheie ieşirea glorios: m-a plimbat cu roaba până-n fața ușii! Dar mie nu mi-a fost de ajuns! Aş mai fi stat o oră și încă una-n curte…Am început să „scârțâi” aşa cum doar eu știu, că poate mă mai lasă puţin…dar n-am avut suficientă putere de convingere, aşa că am adormit buştean! Poate mâine o înduplec să mai adăugăm juma’ de oră de techergheală!
MAXimilian
