Do you speak english? Eu nu…încă!

Când am văzut cerinţele probei numărul 4 din competiţia Spring Super Blog, m-am blocat…am derulat în jos şi m-am lovit de „elearning”. Am început să râd…apoi am dat alarma: Wanted! O limbă străină!!! Găsitorului ofer recompensă!!!

Îmi amintesc de perioada copilăriei, când vorbeam în engleză cu sora mea…o ştiam la „perfecţiune”. Toate cuvintele noastre se terminau în « eişăn ». „No, ce făceişăn azeişăn de mâncăreişăn?” şi tot aşa, până făceam din engleza noastră un fel de ciorbă cu de toate.

De când mă ştiu, n-am fost prietena niciunei limbi străine. Nu ştiu de ce, poate nu m-a dus capul, poate din lene ori din nepăsare…oricum…rău am făcut. Privesc peste tot în jurul meu şi mă lovesc destul de des, de cea mai folosită limbă de pe planetă: limba engleză. Engleza mea scârţâie mai ceva ca balamalele ruginite. E ciudat şi uneori chiar ruşinos, ca un adult, ajuns la 29 de ani ca mine, să nu cunoască o limbă străină. Nu mă criticaţi pentru asta, că mă critic eu destul „Daţi cu pâine, nu cu piatră” vorba cântecului.

De multe ori am de pierdut, tocmai din această cauză. Nu puţine au fost cazurile în care m-am întâlnit cu persoane de altă naţionalitate, care ar fi dorit să purtăm o conversaţie, însă eu m-am făcut mică, mică de ruşine, nu că aș fi eu mare de statură, am „vorbit” de m-au durut mâinile şi apoi i-am spus timid « Ai dont spic ingliş ».

În liceu am făcut patru ani de engleză, dar s-a lipit de mine ca nuca de perete. Apoi, de când au apărut telefoanele intelingente, am instalat şi sperat cu ajutorul unei aplicaţii că voi învăţa engleza fără profesor. N-am avut noroc! Nu ştiu care a fost motivul, dar am abandonat „sistemul”. Apoi l-am cunoscut pe Adi, soţul meu, care a încercat din răsputeri, asemeni unui profesor de engleză iscusit, să-mi aducă în faţă această limbă „magică” şi să-mi demonstreze că „nu muşcă”…trebuie doar să-i dau un deget şi să mă fac prietenă cu ea. A purtat o bună bucată de vreme, conversaţii în engleză cu mine…mă trezea dimineaţa cu „gud morning, mai darling. Ai lăviu”…iar eu, ca să-i stric „fengşuiu” îi răspundeam: „tu nu vezi că nu ştiu bine româneşte şi vrei să mă înveţi engleză?”, aşa că s-a dat bătut.

Scriind aceste rânduri, mi-am adus aminte de un prieten drag, care a primit în dar de la soţie una bucată brăţară. „De ce mi-ai luat brăţară cu togheder?” crezând că brăţara, citită altfel, cu un alt accent, e scrisă în limba maghiară. Am râs cu toţii de ne-am prăpădit pentru că acel „togheder” era defapt „together”…

Şi uite aşa s-a ţinut engleza scai după mine. Şi încă mă urmăreşte peste tot…n-am cum să scap de ea, până când nu-i dau voie să fie parte din mine. Aşa că, iar mă bate tot mai des şi tot mai tare gândul să intru din nou în horă şi să mă înscriu la cursuri de engleză. Nu de alta, dar mă uit la ăsta micu’ cum creşte, şi îmi zboară-n minte gândul că m-a face de ruşine. El o să ştie o limbă străină, mă-sa nu!!

Am dat peste o platformă interesantă, care mi-a atras curiozitatea şi a trezit „diavolul” din mine, unde sunt cursuri de engleză online.

Interesant şi atrăgător e tocmai faptul că, proiectul Engleza pentru toţi, aduce în faţa celor interesaţi cursuri individuale pe Skype şi cursuri de engleză online pe o platformă profesională de elearning. Ar fi timpul să nu mai trag pisica de coadă şi să intru în rând cu lumea, cum s-ar spune. Asta ar fi ocazia perfectă de a învăţa engleza de acasă pentru că nu prea mai am motive să zic că n-am timp. Max adoarme devreme, aşa că pot accesa platforma şi seara, când în casa noastră se aşează liniştea. Oricine poate învăţa engleza…zâmbind…din faţa calculatorului. Oricum stau până târziu în faţa monitorului…

Până voi fi „englezoaică” cu acte în regulă, “vă pupeişăn din faţa monitoreişăn de nu vă vedeişăn”!

Poveste reală, scrisă pentru Spring 2017 Super Blog – proba 4