Cum să ne ferim de cazurile umanitare false?!
Persoanele de rea-credinţă le întâlnim la tot pasul! Şarlatanii roiesc în jurul nostru, „mascaţi” în victime. Încerc prin acest articol să prezint câteva cazuri recente, prin care mai multe persoane au căzut în plasa impostorilor, prin aplicarea diferitelor metode.
Copilul grav bolnav
Cei ce i-au aflat şi citit povestea, s-au lăsat împinşi de conţinutul dramatic, de milă şi dorinţa de a ajuta, fără a mai reflecta dacă povestea este sau nu reală. Blogosfera românească a „vuit” câteva zile cu acest subiect, publicând articole în favoarea „sărmanei” mame. Şi ghici cine a avut de suferit din toată această poveste? Cei care au donat, dar şi bloggerii care s-au mobilizat prin promovarea cazului, punându-şi astfel imaginea în joc!
Pe scurt, mama (cu o imaginaţie foarte bogată), postase pe blogul personal şi pe mai multe grupuri de pe facebook, o poveste lacrimogenă în care era implicat propriul copil, care ar avea o boală gravă, motiv pentru care a suferit mai multe intervenţii chirurgicale. Femeia în cauză, nu cerea bani direct persoanelor, ci explica cu lux de amânunte cum nu a mai mâncat de două săptămâni pentru a folosi banii avuţi pentru medicamente şi hrană pentru cel mic, cum nu mai are bani nici măcar de apă etc. Avea pusa la vedere un cont bancar şi un cont de PayPal şi bineînţeles că s-au găsit suficiente persoane binevoitoare care să-i sară în ajutor, cuprinşi de mila celui mic.
Totul a început să se clatine în momentul în care cineva i-a cerut dovezi, a rostit cuvântul „poliţie”, a cerut documente, fotografii, acte de internare cu diagnostic. În clipa următoare, „mama” a şters toate dovezile despre „cazul dramatizant” de pe blog, şi-a şters contul de facebook, făcându-se nevăzută.
Cu siguranţă, se va ascunde o perioadă, însă în scurt timp va inventa alte „drame”, care să sensibilizeze cu scopul de a strânge bani. Din toată această telenovelă singurul lucru bun e faptul că băieţelul despre care se scria e bine, sănătos.
Îmi e greu să înţeleg cum se poate juca cineva cu un copil, împlicându-l în fapte diabolice doar pentru bani. O mămă ce dă dovadă de disperare, e uşor de crezut, motiv pentru care e bine să ne deschidem ochii când vrem să ajutăm.
Cererea reîncărcării telefonice pe reţelele de socializare
O altă poveste cusută cu aţă albă… Zilele acestea, o altă femeie „disperată” (care conform profilului de facebook ar fi de pe raza judeţului Mureş) ruga mamele pe mai multe grupuri de pe reţelele de socializare, să-i încarce cineva telefonul cu 1 euro. Semnele de întrebare au apărut în momentul în care postase aceeaşi solicitare, dar cu o poveste diferită.
Pe un grup avea nevoie să-şi sune urgent soţul, pe altul să-şi sune medicul pentru o programare, pe un altul ceruse reîncărcarea pentru o prietenă ce tocmai născuse şi se afla în spital. La fel ca în primul caz, postarea a fost ştearsă şi persoana cu pricina a ieşit din grupurile respective, în momentul în care s-a „mirosit” că e ceva putred la mijloc. Fie are cu adevărat nevoie de acel euro (dar nu ştie cum să fie credibilă), fie e doar o mârşăvie, (în acest caz nu cred că s-ar alege cu mare lucru), ciudat e modul în care acţionează.
ONG-urile fantomă şi strângerea de donaţii
Dacă pe internet nu putem stopa acest fenomen, am putea încerca măcar la nivel de oraşe, comune.
În aceeaşi oală intră şi ONG-urile fantomă, persoane care se prezintă drept voluntari pentru anumite fundaţii ori asociaţii, pe care-i întâlnim pe stradă ori ne bat la uşă…având o mapă în mână, prezentându-ne un caz, dramatic, cerând donaţii pentru diverse cazuri umanitare. Aceştia au asupra lor legitimaţii false şi emit chitanţe cărora cetăţeanul de rând nu le poate verifica veridicitatea. Aceşti voluntari nu se mulţumesc să acosteze oamenii pe stradă ori în parcările magazinelor, ci ajung să bată la uşile cetăţenilor.
Un astfel de caz a fost pe raza comunei Batoş, unde mai multe persoane, mai ales vârstnici, s-au plâns de faptul că le-au apărut la poartă anumiţi indivizi, deranjând prin insistenţe. În acest sens, administraţia locală a luat atitudine, Consiliul Local al comunei Batoş (judeţul Mureş) a elaborat un proiect de hotărâre prin care persoanele care doresc să adune fonduri pe raza comunei, o pot face doar cu acordul şi aprobarea Consiliului Local. Deşi proiectul a fost aprobat de consiliu, a fost notificat de Prefectura Judeţului Mureş, prin faptul că „nu prezintă temei legal”. Cu toate că, Primăria comunei Ibăneşti, are o astfel de Hotărâre (17/2012) şi chiar un panou de informare la intrarea în localitate prin care avertizează faptul că „vânzările ambulante şi colectarea de fonduri se fac numai cu acordul primăriei”. Pe lângă Ibăneşti, astfel de Hotărâre de consiliu mai există în Sibiu, Timişoara, Moineşti, motiv pentru care nu înţeleg aceast motiv de „lipsă a temeiului legal”. Foarte multe persoane sunt deranjate, nemulţumite şi cad în plasa celor rău intenţionaţi.
Aşadar, pentru a nu cădea în plasa şarlatanilor:
– Dacă este vorba despre o campanie umanitară, citiţi de câteva ori povestea pentru a descoperi dacă ceva vă pare suspect
– Cereţi persoanei în cauză să vă prezinte documente ori dovezi la zi, care să argumenteze cazul
– Un ONG serios va face mereu publice cazurile pentru care solicită sumele de bani, fie în media, fie prin evenimente publice
În ce privesc cazurile vizibile pe online (care este un adevărat labirint) nu ne rămâne decât să verificăm cât de cât profilul, povestea ori să să ne lăsăm conduşi de instinct, neştiind (poate niciodată) dacă solictarea pentru un anumit caz a fost reală ori nu.