Bucuria de a alerga

Adrian Bonţiu este  inginer constructor, lucrează la o firmă din Tîrgu-Mureş şi administrează o firmă de proiectare tot în domeniul construcţiilor, având propria afacere. În puţinul timp liber care-i mai rămâne, se antrenează pentru competiţii de maraton şi ultramaraton. Nu face asta de mult timp; sunt vreo doi ani de-atunci! În perioada 10 – 14 mai,  s-a desfăşurat la Paris,  ultramaratonul „No Finish Line Paris 2017” unde au participat şi doi români, Adrian Bonţiu şi Nicu Buceanu. Adrian Bonţiu a alergat aici 306 kilometri, în cinci zile, clasându-se pe locul 17….o performanţă incredibilă pentru acesta… Adrian acceptat invitaţia de a-mi răspunde la câteva întrebări legate despre această pasiune

Primul contact cu atletismul

e sănătos şi foarte frumos, nu m-aş mai lăsa niciodată de acest sport

Adrian Bonţiu: Căutam o activitate în care să nu depind de nimeni, să fiu doar eu, şi să ajung la nişte rezultate independente. Prin acest mod am descoperit alergatul...e sănătos şi foarte frumos, nu m-aş mai lăsa niciodată de acest sport. Am început cu un cross de 4 km la Tîrgu-Mureş, în mai 2015, în cadrul unui eveniment în care se puteau alerga şi 21 km. Eram uimit de cei care alergau acea distanţă, mi se părea ceva extraordinar, că eu nu aş putea niciodată să alerg un semi-maraton. Apoi m-am gândit să încerc şi eu, m-am antrenat şi în octombrie 2015 am alergat primul semi-maraton la Bucureşti.

Crezi că se mai poate face performanţă la vârsta ta?

Adrian Bonţiu: Sigur că da. Cunosc persoane din această comunitate care sunt mult mai în vârstă, care s-au apucat de alergat destul de târziu şi au ajuns la rezultate incredibile, la nivel de amatori. Însă adevărata performanţă, ca în orice alt sport, implică afilierea la un club sportiv şi începerea lui de la vârste mici. Noi, amatorii, avem posibilitatea să concurăm la diferite competiţii cu profesionişti de la care învăţăm. La mine nu poate fi vorba de performanţă, e un mod de a-mi petrece timpul liber şi nu mă gândesc nicio clipă la performanţă.

Cât timp aloci antrenamentului?

Adrian Bonţiu: Antrenamentele sunt extrem de importante. Nu pot să zic că alerg zilnic, dar dacă îmi permite timpul, alerg în jur de doua ore la o sesiune de antrenament. Locurile în care mă antrenez depind de următorul concurs. Dacă acesta e de alergare montană, alerg la Pădurea Rotundă, iar dacă mă pregătesc pentru o cursă „pe plat”, alerg pe pista de la stadionul Avântul sau pe drumul forestier de la Lăpuşna.

Prin antrenament ai reuşit să-ţi câştigi şi să-ţi dezvolţi rezistenţa?

Adrian Bonţiu: Si prin antrenament, dar şi prin participarea la multe curse creşte încrederea şi puterea psihică. Psihicul e mult mai important decât rezistenţa. Sunt momente într-o cursă în care vrei să renunţi, simţi că nu mai poţi, dar dacă stai bine cu psihicul îţi poţi controla corpul şi poţi să duci la bun sfârşit o cursă. Aici ma refer la cursele lungi, de ultramaraton. Niciodată nu poţi să zici că eşti pregătit fizic pentru a face faţă unei curse de 200km, de exemplu, dar dacă ştii să gestionezi situaţia şi îţi impui să termini, cu siguranţă vei ajunge la finish.

Cum e văzută de cei din jurul tău această pasiune pentru alergare?

Adrian Bonţiu: În general prietenii, colegii de la muncă şi familia mă susţin, iar asta e extrem de important.

Cum crezi ca am putea reînvia atletismul în Reghin?

Adrian Bonţiu: Atletismul de performanţă va fi foarte greu să reînvie, ar trebui un club sportiv care să atragă copii spre acest sport. Dar nu e imposibil. La nivel de amatori, situaţia e mai simplă. Cu siguranţă există persoane de toate vârstele pasionate de acest sport, iar acestora să li se ofere condiţii de antrenament, aici mă refer la o pistă de alergare, iar în acel moment mulţi vor merge să alerge, apoi vor începe să participe la competiţii, iar încet-încet tot mai mulţi vor face din alergat un stil de viaţă. Nu trebuie pistă de nivel olimpic, ci una simplă, aşa cum există la Tîrgu-Mureş la Platoul Corneşti, unde în orice moment al zilei există cel puţin zece persoane care aleargă.

În scurt timp voi definitiva procedurile de infiinţare a unei asociaţii club-sportiv, care se va ocupa de organizarea de evenimente, sperând să vină tot mai mulţi reghineni la acestea. Vă voi da detalii despre această asociaţie în momentul în care vor fi definitivate actele şi informaţii despre primul eveniment.

Tu alergi în majoritatea competiţiilor pentru scopuri caritabile, pentru a ajuta la diferite campanii umanitare! Nimic pentru tine?…care e satisfacţia ta de pe urma acestor competiţii?

Adrian Bonţiu: Pentru mine e o satisfacţie că pot să alerg, nu urmăresc să câştig nimic, e o pasiune căreia îi dedic timpul meu liber. Vreau să-mi îmbunătăţesc rezultatele de la un concurs la altul. Ieşirile la munte, petrecând zilele de week-end în cele mai frumoase locuri din ţară şi întâlnindu-mă cu ceilalţi oameni din această comunitate mă încarcă pozitiv, nu am nevoie de câştiguri materiale de pe urma acestei activităţi.

Povesteşte despre experienţa de la Paris şi participarea ta la „No Finish Line Paris 2017”. Cum ai aflat de eveniment, ce a însemnat pentru tine?

Adrian Bonţiu: De eveniment am aflat pe internet, în luna noiembrie 2016, nu am stat pe gânduri şi m-am înscris la proba de 5 zile. Căutam curse mai lungi, ultramaratoane sau concursuri care durează câteva zile. Dacă îţi place un lucru, vrei să dureze cât mai mult, nu? Participarea la „No Finish Line Paris 2017” a fost o experienţă inedită, am avut posibilitatea să fiu alături de cei mai buni ultra-atleti din Franţa, să învăţ lucruri de la ei, şi să-mi testez anduranţa pe o durată de câteva zile. După ce alergi câteva sute de kilometri, o distanţă de maraton – 42,195 km nu-ţi mai pare mult, începi să vezi altfel lucrurile.

În timpul kilometrilor alergaţi la Paris la ce te-ai gândit? Cum reuşeşti să treci peste acele aşa zise „puncte moarte/faze critice” din timpul alergării, când simţi că nu mai poţi?

Adrian Bonţiu: Au fost momente foarte grele, mai ales după primele 24 de ore, din cauza alimentaţiei din timpul cursei, momente în care aş fi vrut să fiu acasă în pat, dar aşa cum am mai zis, psihicul a jucat cel mai important rol. L-am avut alături pe Nicu Buceanu, celălalt român din competiţe, ne încurajam de fiecare dată când ne intersectam, în pauze citeam mesajele pe care le primeam din ţară, în plus, a contat şi susţinerea tuturor celorlalţi participanţi, oameni deosebiţi. Am trecut cu bine de primele 48 de ore datorită acestor lucruri, iar apoi totul a mers de la sine. M-am gândit la orice, la viaţă profesională, la viaţa personală, la problemele cotidiene şi m-am bucurat de fiecare moment.

Care este următorul pas după participarea de la Paris? Ce urmează?

Adrian Bonţiu: Următorul mare pas va fi participarea în luna noiembrie la Icarus Florida UltraFest, la Fort Lauderdale, SUA. Acolo voi alerga timp de 6 zile complete, 144 de ore. Dar până în luna noiembrie intenţionez să particip în ţară la 11 curse de maraton şi ultramaraton, dintre care le-aş nominaliza pe două, 100forchildren – 100 km şi la Timişoara, într-o cursă de 48 de ore din cadrul S24H, unde anul trecut am alergat la proba de  24 de ore.

Pentru cei care vor sa faca donatii: http://provita.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=3670

Cum te simţi şi cât timp îţi trebuie să îţi revii după o cursă de maraton?

Adrian Bonţiu: După o cursă de maraton, cred că oricine s-ar simţi destul de obosit, dar depinde de fiecare ce şi-a propus, adică ce timp vrea să obţină. Recuperearea nu durează mult, de exemplu, după cursa de la Paris, aceasta a durat 2-3 zile. Mă simt foarte bine şi pot să particip la următoarea cursă fără probleme.

Care este evenimentul/competiţia la care visezi să ajungi să alergi?

Adrian Bonţiu: Sunt multe competiţii la care aş vrea să ajung, dar cel mai mult îmi doresc să ajung la „The Barkley Marathon” în Tennessee, SUA. Există şi un film documentar despre cursa asta, The Barkley Marathons – The Race That Eats Its Young.

Ai sponsori? Cât e de greu să ajungi la evenimente pe cont propriu?

 Adrian Bonţiu: Am fost sponsorizat de câteva ori, când am participat la TCS Amsterdam Marathon 2016 şi în ţară la două competiţii, dar de cele mai multe ori îmi suport eu toate costurile. Presupune un efort financiar destul de ridicat, dar nu contează asta.

Te-ai gândit să-ţi faci o evidenţă a kilometrilor alergaţi, cei din evenimente cât şi din timpul antrenamentului?

Adrian Bonţiu: Pot să spun că în 2016 am alergat peste 3000 km în total, în competiţii şi la antrenamente, după un calcul simplu. Dar eu, cum nu sunt cu statisticile de acest gen, nu prea mă interesează aspectul ăsta. Alerg cât timp ma simt bine.