Amintiri muzicale

Am văzut anul acesta un film care m-a răscolit: „Tinereţe”… O dramă/comedie unde doi prieteni vechi se apropie de 80 de ani. Unul compozitor şi dirijor, altul regizor de film. Imaginea ce mi-a rămas în minte este legată de modul în care compozitorul găsea în fiecare loc şi lucru din jurul său o notă, transformând-o într-un sunet perfect. Aşezat la marginea unei păduri, pe o buturuga,  asculta vântul ce se plimba printre crengi, printre frunze, iar mâinile lui dirijau corul naturii. În vale, câteva animale îţi dădeau impresia a fi publicul…Ce frumoasă poate fi muzica, cât de elegantă…

Filmul ăsta m-a făcut să-mi amintesc din nou de copilărie, de momentele în care nu aveam nimic de făcut. Mă aşezam în iarbă şi ascultam sunetele din jurul meu. Toate insectele, vâjâitul vântului, iarba ce-mi gâdâlea urechile. Toate se transformau într-o melodie doar de mine auzită, pe care nu o voi uita niciodată.

Mandolina copilăriei mele

Primul meu contact cu lumea muzicii a fost în generală pe când şcoala din satul natal avea cor mixt şi o trupă faină formată din copii, elevi ai şcolii ce cântau la mandoline. În ceea ce priveşte corul şi aptitudinile mele vocale, m-am lăsat repede păgubaşă pentru că deşi aveam impresia că am o voce impecabilă, am realizat că de fapt vocea mea „suavă” era un fel de a te zgâria pe urechi. Exact ca atunci când dai cu creta pe tablă, aşa că nu mă puneţi să cânt! În schimb am făcut o pasiune pentru  mandolină. Din clasa a V – a până în clasa a VIII – a rămâneam după ore, ne adunam într-o sală de clasă unde ţineam cursurile de mandolină. Ne era atât de drag instrumentul, cât şi profesorul de-atunci, încât nu puteam lipsi de la repetiţii. Formaţia de mandoline închegată de cadrul didactic, avea „concerte” la fiecare manifestare organizată de şcoală, iar sala Căminului Cultural răsuna sub acordurile corzilor ciupite.

Îmi amintesc ce dureri îngrozitoare aveam la vârful degetelor de la apăsatul corzilor, de insistenţele profesorului de a purta unghii cât mai scurte. Toate mandolinele grupului erau păstrate la loc de cinste în biroul directorului, agăţate-n cui.

Dorul de acel sunet atât de cald al mandolinei m-a făcut să caut pe youtube şi am găsit mai multe orchestre de mandoline. Îmi pun căştile şi închid ochii. Asculându-i, mi se face pielea de găină… E minunat sa te lași condus de muzică… Și e important să o asculți la un sistem audio de calitate.

Uite! Cum ar fi niște boxe Edifier , care merg perfect cu muzica aleasă de mine.

Acest concert ar răsuna în toată casa, nu doar în căştile mele. Un sistem audio de calitate unde sunetul subţire al mandolinei ar prinde  mai multă putere. Dacă aş asculta aceste concerte la boxele Edifier, un brand puternic şi cu experienţă în domeniul muzicii totul ar fi la superlativ. Un brand ce pune accent pe sunet, calitate şi design. Să asculţi Pink Floyd, Metallica ori Gary Moore interpretat de o orchestră de mandolină!! Totul primeşte o altă dimensiune…

Priviţi-i pe aceşti oameni… Au vârste diferite, dar îi leagă o singură pasiune: muzica. Vedeţi fericirea de pe chipul lor?

Mă întorc la mandolina mea, care avea ceva special! Știi de ce? Pentru că atunci când o luam în mână, intram în cu totul altă lume. Nu-mi mai păsa de ploaia pe care trebuia să ma întorc pe jos acasă, nu-mi mai păsa ca o dată ajunsă în căminul meu, părinții ma vor duce cu ei la fân. Trăiam momentul și atât. Nimic altceva nu lăsam sa intervină în clipa mea de fericire.

Nu știu de ce n-am ținut-o pe drumul ăsta și de ce n-am continuat să stau aproape de acest instrument. Acum dacă mi-ai pune în mână o mandolina, aş fi pierdută… Tot studiul meu de atunci s-a risipit o dată cu anii trecuți. Însă îmi place să o ascult în continuare. Îmi place muzica ei care are atât de multă putere asupra mea încât reușește să mă desprindă de toate stările aiurea ce ma cuprind uneori…

Viaţa noastră e o muzică continuă, face parte din timpul nostru pe care nu are rost să-l irosim. Şi-atunci să profităm de el, ascultând muzică la calitate maximă.

P.S.: Mă macină un gând! Oare acele mandoline mai există la şcoala din satul natal?

Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog, proba cu numarul 5 „EDIFIER, sunetul din viața ta” sponsor magazinultau.ro