Cizmarul, inteligenţa şi invazia extraterestră

În 3 noiembrie, în cinematografele din România se lansează filmul „Dincolo de orizont”, fiind adus în ţara noastră de InterComFilm. Un film de acţiune – SF din a cărui distribuţie fac parte Frank Grillo, Bojana Novakovic, Iko Uwais, Callan Mulvey, Valentine Payen.

Până atunci să rămânem în tema extraterestră şi să ne jucăm puţin cu imaginaţia:

Jurnal de bord

3 noiembrie 2017 – vineri

16:10

Sunt în drum spre casă. Am avut o zi ciudată la serviciu. Toată ziua am simţit o presiune, iar capul m-a durut îngrozitor. Probabil că răceasc… Nu ştiu cum reuşesc, dar mă prinde gripa tot în anotimpurile călduroase. Mai am de străbătut câteva străzi până acasă, dar când dau colţul străzii unde se află atelierul de încălţăminte, maşina mi se opreşte. Privesc indicatorul de combustibil ce-mi indică jumătate de rezervor. Ce supărare poate fi? Tocmai ce am scos-o din service şi azi chiar nu aveam nevoie de astfel de aventuri.

16:20

Nu mai e mult şi se va întuneca. Orasul, deşi mic, în perioada asta a zilei devine aglomerat pentru că toţi se întorc acasă de la muncă. Eu încerc încă de câteva minute bune să pornesc maşina. Mă las păgubaşă, hotărându-mă că ar fi momentul să o duc înapoi la mecanic.

16:30

În pământ se formează fisuri ce devin tot mai mari. Ceva nu este în regulă. Nu pare a fi cutremur şi nici nu avem mină de sare-n zonă care să producă surparea pământului. Brusc maşina începe să se urnească din loc fără a-i porni motorul!! Pff, stafii, fantome!

Încep să se formeze găuri tot mai mari … Abandonez maşina, adăpostindu-mă sub tocul uşii de la atelierul de încălţăminte. Lumea e agitată! Văd oameni la câţiva paşi de mine înghiţiţi de pământ împreuna cu maşina mea. Pun mâna pe telefon şi-mi sun soţul… Nu răspunde! Mă panichez! Copiii sunt cu el. Astăzi şi-a luat zi liberă pentru că cel mic nu s-a simţit bine. Alerg disperată pe stradă încercând să evit dezastrul din juru-mi. Tot ce înseamnă metal este atras de ceva în subteran asemeni unui magnet. Alerg fără a înţelege ce se întâmplă! Sună telefonul, este A. S-a retras la casa de vacanţă. Aflase deja de la radio că oraşul nostru s-a întors cu susul în jos. Copiii sunt în siguranţă acolo şi îi vom lăsa cu bunicii.

Ne vedem în scurt timp în locul stabilit.

Speriată-l cuprind în braţe şi încearc să mă linişteasc…

– La naiba! Ce se întâmplă!? Mă întreabă

– Nu ştiu, dar orice ar fi, vine din subteran! Nu putem lăsa să ne distrugă oraşul!  Îi răspund

18:00

Există o legendă care spune că sub oraşul nostru ar fi tuneluri şi labirinturi formate în urmă cu mii de ani de înaintaşii noştri, iar oraşul a fost construit peste acestea. Ne hotărâm să mergem la cel mai bătrân om al urbei, care este dealtfel şi pantofarul oraşului, deţinătorul atelierului de încălţăminte. (Nu ştiu de ce-l mai ţine deschis pentru că nimeni nu mai foloseşte astăzi cizme de cauciuc – sunt singurele lucruri pe care le mai produce, dar nu le cumpără nimeni)

Aveam să aflăm de la el, lucruri de nimeni ştiute! Ne pune la dispoziţie o carte veche, cu însemne şi scrieri ciudate, greu de desluşit. Nu e o limbă pământeană, însă bătrânul ne destăinuie cele mai mari secrete ale ei şi totodată ale lui… e o limbă extraterestră. Rămân nemişcată!

– Eu nu cred în extratereştri! zic fără să mă gândesc

– Nici eu nu am crezut până când nu i-am întâlnit.

– Veniţi! Ceea ce se întâmplă astăzi, are legătură cu ei şi cu siguranţă cu vechile tuneluri. Dar încălţaţi cizmele de cauciuc şi luaţi pe voi pelerinele ce vă aşteaptă la intrare. Renunţaţi la telefoane, cercei şi orice conţine metal.

– Eu am curea cu metal! Dacă renunţ la ea, cad pantalonii de pe mine! Încerc să fac o glumă.

Nu-i nimic… Îi legăm cu un şiret! Vine rapid răspunsul bătrânului.

O uşă ascunsă dă din atelierul bătrânului direct în casa scărilor. Coborâm în subteran. Avem cu noi cartea, dar şi făclii pentru a ne lumina calea. Nu ştiu de ce, dar bătrânul ăsta îmi oferă putere de a-mi învinge teama. Are-n el ceva liniştitor.

Ciudăţeniile astea s-au folosit de tunelurile oraşului pentru a introduce imenşii magneţi prin canalizare şi tuneluri. Trebuie să le urmăm calea pentru a afla de unde vin şi astfel le găsim cuibul pe care trebuie să-l anihilăm. Au nevoie de fier şi energie şi se pare că aici au găsit ce au nevoie.

18:50

Sus e prăpăd! Aud ţipetele oamenilor chiar şi de aici!

Urmând indicaţiile bătrânului ghidat de cartea lui, vedem Dincolo de orizonturi luminiţa… Dar nu e lumina spre ieşire. Ci o farfurie zburătoare din care ies câteva conducte prin care trag înăuntru tot ce înseamnă metal. În jurul acelui mâncător de metal mişună sute de ciudăţenii colorate. Sunt destul de înalte la prima vedere şi au o privire fioroasă. Pentru a-i distruge avem nevoie de arme speciale. În urma noastră câteva zeci de persoane, care ne-au urmat în neştire. Poartă cizme, pelerine de cauciuc şi torţe luminate. Este războiul tuturor contra acestor ciudăţenii!  A fost momentul în care am realizat că atelierul bătrânului nu era în zadar. El ştia că acest moment o să vină!

22:15

Gândul la cei mici ne face să înaintăm neînfricaţi.

Fizic suntem mai slabi decât ei. Nu le cunoaştem potenţialul, însă singura noastră armă rămâne inteligenţa.

Cartea ne oferă un detaliu important: slăbiciunea lor faţă de cauciuc.

Aşa că e momentul să intervenim, ademenindu-i. Aruncăm toate cizmele şi pelerinele de cauciuc sub nava lor, în care îndesăm explozibil. Extratereştrii se lasă atraşi de mirosul de cauciuc, apropiindu-se tot mai mult de capcana noastră…

3…2…1… Booom

22:30

Planeta a fost salvată!

Acest articol a fost scris pentru competiţia SuperBlog, proba cu numărul 14 „“Dincolo de orizont”, dincolo de temeri”, sponsor InterComFilm