Operaţiunea – lupta cu scutecele

A venit şi vremea asta! Max e fără scutec de aproape două luni. Cum a fost? Cum este? Totul a început în vacanţa de Paşte. Iniţial am zis că vom începe lupta cu scutecele abia din vară, însă fiind în vacanţă am zis că merită să încercăm. Cum? Aşa direct, fără prea mari emoţii… Discuţii pe tema asta am tot purtat cu el, i-am zis că e deja băiat mare, că doar bebeluşii poartă scutec. Am vrut ca decizia să vină oarecum de la el, să nu fie nimic forţat. Şi da, când a dat primul semn, am şi acţionat. Începuse să tragă destul de des de scutec şi să spună că-l doare… Bun…

Cum am o problemă cu urinatul prin parcuri, pe la rădăcinile copacilor, pe lângă tufe, acolo unde copiii se joacă şi ating cam tot ce au în jurul lor m-am decis ca pe principiul „ce ţie nu îţi place, altuia nu îi face” să cumpăr o oliţă portabilă, pe care o folosim în caz de nevoie. (Las mai jos o poză cu oliţa pe care o foloseşte Max când suntem plecaţi) E uşor de folosit… Max chiar se amuză când o foloseşte şi-mi spune că „îi e sete elefantului„. După folosire închid bine capacul, iar la prima toaletă golesc şi spăl… Nu, nu e vreo fiţă, ci din contră, consider că ar fi vremea să ne deşteptăm şi să nu ne mai punem copiii să-şi facă nevoile pe unde apucă… Dar ăsta e alt subiect, pe care nu vreau să-l dezvolt acum…

Am notat să zic aşa, momentele importante din primele zile. Un aşa zis jurnal al renunţatului la scutec:

Prima zi fără scutec…

Zi de vineri… Rămân acasă. Creșa e închisă. Mâine seară e noaptea de Înviere. Mă apuc de curățenie… Curățenie de primăvară… De scos haine vechi, mici, pe care nu le-am mai purtat de mult. Mă hotărăsc ca de azi, dacă Max tot e în vacanţă să încercăm a renunța la scutec. E mare! E flăcău! Are trecut cu o lună peste 3 ani! N-am încercat până acum, însă din toamnă va merge la grădiniță…

Ca o paranteză, când a renunțat la suzeta am luat-o tot dintr-o dată.. Am ajuns acasă de la creșă și i-am zis la Adi: „gata, de azi Max nu va mai primi suzeta”. Au fost trei nopți grele, dar a trecut… Şi iată că e un an şi jumătate de atunci.

Max stă pe oliţă… Printre grămezile de haine aruncate în mijlocul casei, îi zăresc din când în când capul… Peste zi mă strigă destul de des „Mama! Am făcut pişu’!” ori spre bucuria mea „Mama! Fac pişu’!”.

Ziua trece cu mulţi, mulţi pantaloni uzi, dar cu o mare satisfacţie.

A doua zi…

Sâmbăta e zi de piață la noi. Piaţa de vechituri pentru care am făcut o „tradiţie” în a participa. Aşa că îl iau pe voinic cu mine. Adi e plecat undeva la filmat. Înainte de a merge la Piață dau o fugă la un eveniment pentru o știre, bineînțeles cu Maxito după mine. La piață, dăm o tură, apoi ne oprim la taraba cu mici unde ne umplem burţile. Ajungem acasă la ora 14:00. Plecați de acasă de la 10:00. În toată această perioadă Max a fost fără scutec…. A rezistat victorios chiar din a doua zi.

Au trecut câteva zile….

Suntem în supermarket…Tot fără scutec. Mă hotărăsc să nu-i spun nimic despre asta lui Adi. De ce? Pentru că ştiam că asta îl va agita, iar ora noastră de relaxare la cumpărături se va transforma în cumpărături-viteză. Ajungem acasă, iar voinicul meu primeşte felicitări pentru încă o reușită. Adi mă privește întrebător și oarecum speriat „fără scutec? Dacă făcea pe el în magazin?”.. „Eh… e băiat mare” îi zic.

Luni e prima zi de creșă după vacanţa de Paște… Prima zi la creșă fără scutec. Anunț cadrele didactice. Aflu că pe lângă el alți voinici au început operațiunea descutecirea. Super! Perfect! Asta înseamnă că se vor „ajuta” reciproc”… 

În prezent…

Max al meu e tot fără scutec şi aşa va rămâne. Acasă refuză să facă pe oliţă dorindu-şi să stea direct pe wc, aşa cum fac „oamenii mari”. Sunt mândră de el. Chiar dacă uneori mai scapă, ştiu că până acum am procedat aşa cum trebuie. Nu l-am forţat, ci am lăsat să îşi dorească singur asta. Deocamdată noaptea poartă scutec, pe care-l acceptă destul de greu.

Voiam să închei textul ăsta, dar mi-am amintit o poantă… În drum spre casă, după ce l-am scos pe Max de la creşă, zic să intru într-un magazin să arunc o privire la o pereche de sandale. Max într-un capăt al magazinului, eu în altul… În timp ce studiam încălţămintea expusă îl aud pe Max strigând în gura mare „Mamaaaa! Fac caaacaaa!!”… Ochii mi s-au bulbucat în cap… Asemeni unui vârtej l-am urcat în maşină, îl rog să mai ţină până ajungem acasă, dar el foarte sincer şi relaxat îmi răspunde „gata, a trecut. A fost doar o beşină!”.

La voi cum a decurs renunţarea la scutec?

sursa foto: unsplash.com