Primul concert alături de copil ori ,,Lasă de la tine, c-apoi las și eu de la mine.,,

Mi-am scos pruncul la primul concert… Ori el m-a scos pe mine?

Sunt fan Compact de când mă știu… Ori de când mama mi-a insuflat dragul pentru muzici faine. Parcă amu o văd trebăluind în casa noastră de la țară, dând cu mătura pe ritmul celor de la Iris. Și-apoi într-o fracțiune de secundă, mătura ei se transforma ca prin minune, în chitară. De-acolo vine dragul de sunete bune. De la ea. De la momentele astea din copilărie.

Și cât se poate, atât eu cât și Adi încercăm să dăm asta și fiului nostru… Măcar puțin.

Dar, întorcându-mă-n prezent….

6 iulie… Compact concertează la Brâncovenești, un sat de pe Valea Mureșului.

Soțul e schimb de noapte, iar Max nu-i de lăsat singur după lăsarea întunericului. Așa că singura mea soluție e să-l iau cu mine. Dar cum o scot la capăt? Pentru că Max nu e fan gălăgie, concerte, muzică tare… Și-așa a început negocierea. ,,Piciule… Pe lumea asta mai facem compromisuri. Cedăm reciproc…. Mă-nțelegi? Mai las io de la mine, mai lași și tu de la tine și uite-așa totul e fain și colorat,,. N-a fost neapărat încântat de a mea decizie, însă m-am trezit că-mi zice: ,,Dacă asta te face fericită… mergem!,,.

Și-am mers… și m-a făcut fericită. Două fericiri într-una.

În fața scenei n-a fost neapărat cel mai vesel și zglobiu copcil. Adesea își proteja urechile… Însă când privirile noastre se intersectau și-mi citea în ochi starea de bine, primeam la schimb un zâmbet. E semn bun. Semn că într-un fel ori altul a înțeles ceva din ,,teoria chibritului,, spusă acasă.

La plecare mi-a spus ,,A fost frumos. Dar eu n-am fost în mediul meu. Să nu te superi pe mine. Gălăgia nu-i pentru mine, dar te-am văzut bucuroasă.,,.

Hai să-i învățăm pe cei mici că-n n viață e bine uneori să fim lăsători. Pe principiul ,,Lasă de la tine, c-apoi las și eu de la mine.,,.

Tai

Codru