Analiza „gândurilor pierdute şi regăsite”
Răsfoind folderele de pe calculator, am dat din întâmplare, peste câteva poezii scrise de mine în adolescenţă… pe atunci, cochetam cu poezia. Visul meu era să public o carte, în care acestea să se regăsească. Îmi doream cu ardoare să aibă „casa” lor…dar am abandonat gândul când am văzut peste tot în jurul meu poeţi…şi-am hotătât să le păstrez doar pentru mine.
Astă seară, le-am regăsit, iar prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost: „oare chiar eu le-am scris?” Apoi, recitindu-le, mi-am amintit de ele…
E ciudat să reîntâlneşti după ani de zile, toate gândurile, sentimentele trecute, să le vezi scrise în versuri, pe care le-ai ţinut ascunse. Am încercat să descifrez „clipa” şi întâmplarea ce a dus la anumite rânduri, dar nu i-am dat de capăt!
De exemplu:
Vagabonzi aleargă pe strada umedă
Cu pâine în mână.
După ei,
Câinii alungaţi de la ghenă.
Bufonii se-amuză
Trag din ţigară…
Şi-njură.
După colţ,
Aleargă câinii cu pâinea în gură
După ei,
Vagabonzi alungaţi de la ghenă.
Bufonii se-amuză
Trag din ţigară
Şi-njură…aşteaptă o altă rundă.
Analizez…analizez vreo câteva minunte bune şi nu-mi dau seama unde-am vrut să ajung. Ce au avut oare bufonii ăia cu mine? Ori ce a vrut să transmită autorul acestor mirobolante versuri!
Asta-i copil mic pe lângă versurile în stilul “cu degetul mâinii de la picioare am crestat în stânci numele tău”…cam aşa sună câteva…
Renasc din cenuşa
uitării,
amintiri,
ce-şi bat călătorii
pătrunşi din prezent
în trecut,
fără paşaport de trecere
la vama
speranţei…
Asta cred că e de pe vremea când nu intrasem în Spațiul Schengen.
Tare grea poezia, dacă vrei să stai să o analizezi! Mai ales dacă-i a ta şi-ai aruncat-o undeva-n uitare!