Drumeție în Munții Gurghiului

În urmă cu o săptămână ne cheama Alexandra să mergem pe Scaunul Domnului. Câțiva kilometri buni de mers pe jos cu Max alături de noi. Am refuzat pe motiv ca e prea mult pentru pitic.

La o săptămână distanță îmi propune Alexandrina o ieșire în Munţii Gurghiului. Un traseu cu mai mulți kilometri de mers la pas.

Pentru că Adi nu putea veni cu noi, m-a speriat puțin gândul ca îl voi avea de cărat pe Max în spate tot traseul. Totuși… Nu știu ce m-a făcut să accept! Poate dorința de a vedea dacă ăsta mic poate ori ba. Aşa că, încă nehotărâtă, m-am apucat de făcut bagaje. Sâmbătă, la 11.00, Alexandrina era după mine, de unde ne-am îndreptat spre punctul de pornire, loc în care am întâlnit și cunoscut alți iubitori tare faini de natură.

Aşa ne-am adunat nouă persoane și-am luat-o cu mașinile spre Ibăneşti. Din Dulcea, după ce am trecut de biserică, la aproximativ un kilometru am făcut stânga… Şi-am tot urcat şi urcat cu maşina până am ajuns pe Fătăciuniţa.

Aici aveam să ne întâlnim cu Sandu, alergător montan de ceva vreme, care a luat-o prin munti cu noaptea în cap. Kilometrajul „îi bătea” deja 32 de kilometri când ne-am întâlnit cu el, la care s-au mai adunat și ăștia 10 – 12 kilometri de mers până pe Vârful Cocoşul, transformându-se astfel în ghidul nostru. De admirat omul…

Să tot fie ora 13.00 când am pornit agale spre Cocoșul. Habar n-aveam ce ma așteaptă, cu atât mai mult Maxito, care a devenit impresionat de ce vedea în jurul lui, iar eu nerăbdătoare lângă el să descopăr natura. Alături de Maria și Mihai, care au ani buni mai mulți decât el, și-au făcut jucării din tot ce natura le-a oferit. Iarba, praful, noroiul, bețele și pietrele găsite în cale le-au fost de mare ajutor pentru a-și umple timpul până în vârf de munte. Pe de altă parte, una bucată copil Mihai alături de una bucată Laura – adult au străbătut aproape tot traseul desculți, sărutând pământul cu tălpile goale. Asta mi-a plăcut tare la ei… şi-acum când scriu asta, regret că nu m-am lăsat şi eu molipsită de „nebunia” lor frumoasă…
Din când în când Max îmi spunea „am obosit destul de atâta mers pe jos„, aşa că îl luam în spate asemeni unui rucsac. Joco, coleg de drumeție și prieten de nădejde la cărat „copcii” după ceafă mi-a fost de mare ajutor… La fel ca restul trupei, de altfel. Nu știu dacă aş fi făcut față singură…
În drumul nostru spre Cocoșul, din loc în loc urme proaspete de urs. E drept ca toată mediatizarea asta oarecum excesivă din presă, ce scoate la iveală urşii ieşiţi din bârlogul lor mi-a cam dat de furcă, având fluturi, furnici și arici prin stomac de frică.

Mi-am domolit frica până în în Vârf mâncând de pe marginea drumului frăguțe și afine – cât vezi cu ochii-. Din loc în loc fâșii de pădure defrișată unde tăietorii și-au marcat trecerea pe acolo, lansând în urma lor cioate mari și câteun copac uscat, singuratic, îmbătrânit de vremuri.

Sus, sus… Unde cerul săruta pământul, o poienită plină cu afine. Neavând la noi unealta necesară pentru strâns aceste fructe, ne-am pus pe adunat, afină cu afină, una-n sticlă și zece-n gura colorându-ne buzele, dinții, întreaga față…
Furnici roșii, imense, venite parcă din altă lume m-au luat prin învăluire, ciupindu-mă de unde nu m-aș fi gândit.
Fluturii prietenoși, așezându-se pe fiecare-n parte, fără a avea frică de cei pătrunși pe teritoriul lor. În inocenţa lor s-au aşezat până şi pe barba lui Sandu… Incredibilă imaginea asta.

M-a impresionat liniștea din vârf de munte, iar fluturii și cosașii ce păreau „domesticiți” mi-au amplificat starea de bine.
La întoarcere oboseala și-a spus cuvântul, aşa ca preț de câteva zeci de minute, Max a dormit după ceafa lui Joco…
Ideea e că ziua asta, pe cât a fost de obositoare, pe atât a fost de minunată. O deconectare de la cotidian, de la viaţa asta din online. Fără semnal și sunetul stresant al telefonului.
Alexandrina, Sandu, Joco, Alina, Laura, Maria și Mihai… Vă mulțumesc pentru bucuria de a fi cu voi într-o zi de sâmbătă, cutreierând frumusețile patriei…
Cine știe, poate îmi mai fac curaj pentru o astfel de ieșire și cu altă ocazie.